EVENIMENT: Cartea „Gorjul și Revoluția maghiară din 1956”

A văzut de curând lumina tiparului și se află în librării o nouă carte sub semnătura prestigioasă a istoricului Gheorghe Nichifor, lucrarea „GORJUL ȘI REVOLUȚIA MAGHIARĂ DIN 1956”. Este de fapt un eveniment istoriografic la nivel județean, Gheorghe Nichifor încercând să informeze publicul despre cele întâmplate acum 60 de ani, inclusiv pe meleaguri gorjene. Cum spune și autorul, vorbim de ”un omagiu adus tinerilor curajoși din octombrie-noiembrie 1956, ce și-au periclitat viața și cariera pentru eliminarea din spațiul public românesc a experimentelor străine totalitare”.

carte-nichifor

Gheorghe Nichifor este la acest moment una dintre cele mai importante voci ale istoriografiei românești, opera sa acoperind pe lângă personalități și evenimente cu reverberații gorjene și teme cu impact național. Așa s-a născut și proiectul legat de Revoluția maghiară din 1956, eveniment petrecut chiar în anul nașterii a distinsului autor. Pentru cei care urmăresc cu atenție istoriografia gorjeană să mai spunem că reputatul istoric gorjean a marcat cei 60 de ani de viață și cu o altă lucrare de mari dimensiuni intitulată CONTRIBUȚII LA O POSIBILĂ BIBLIOGRAFIE ISTORICĂ A GORJULUI, o carte  impresionantă care adună între coperțile acesteia  mai tot ce s-a scris în Gorj, pe plan local, și despre Gorj, pe plan național, cu privire la faptele, evenimentele, oamenii, civilizația și spiritualitatea acestuia.

1956, anul schimbării

Revenind la cartea dedicată anului 1956, reținem că autorul acoperă istoriografic toate fațetele evenimentului: Cap. I: Evenimentele din țara vecină; Cap. II Poziția României față de Revoluția maghiară: Cap. III Atitudinea societății civile din România; Cap. IV Realități gorjene în anul 1956; Cap. V Stări de spirit ale locuitorilor gorjeni în legătură cu evenimentele din toamna anului 1956 ș.a. Cititorul este purtat prin vâltoarea evenimentelor din acei ani dar este adus în prezent prin intermediul supraviețuitorilor revoltelor studențești din România.
Aflăm astfel că Revoluţia maghiară din 1956 a avut un ecou extraordinar şi în România. În Cluj-Napoca şi în Timişoara au izbucnit mişcări studenţeşti. Printre revendicările studenţilor se numărau eliminarea obligativităţii învăţării limbii ruse şi renunţarea la „raţionalizarea” alimentelor. Sute de studenţi au fost arestaţi şi închişi. La mişcările studenţeşti au participat deopotrivă tineri români şi maghiari, o situație care merită subliniată. Cât despre Imre Nagy,  conducătorul Revoluţiei din 1956, să reținem că este considerat drept un adevărat erou naţional în Ungaria. Acesta  a condus Revoluţia anticomunistă din 1956, deşi provenea tocmai din rândurile Partidului Comunist. Imre Nagy, care a fost arestat de sovietici după înăbuşirea Revoluţiei, a fost adus ca deţinut în România şi ţinut prizonier la Snagov. Ulterior, el a fost trimis înapoi în Ungaria, unde a fost executat după un simulacru de proces.

Gorjenii și evenimentele din 1956

Gheorghe Nichifor reușește să ne aducă în față mărturiile unor gorjeni care s-au aflat în vâltoarea evenimentelor din 1956. Amintim aici mărturiile inedite ale profesorului Emilian Semenescu, fost student la Timișoara în vremea respectivă. Coleg de cancelarie la CNET cu autorul cărții pentru o vreme, profesorul Semenescu relatează lucruri foarte interesante. Și Octavian Vulpe, gorjean prin adopție, are mărturii interesante despre perioada petrecută ca student la Medicină la Timișoara acum 60 de ani.Medicul gorjean a fost închis mai mulți ani pentru participarea la evenimente.

Autorul reușește să pună față în față două realități, una cea a luptei antisovietice și pentru drepturi și libertăți, alta a populației simple  care a fost ținută de autorități departe de cele întâmplate și la nivel de informație. Autorul subliniază chiar acest lucru ”Locuitorii satelor (orientați” către forme asociative de tip sovietic), muncitorii(din ce în ce mai numeroși din cauza investițiilor ce se fac cu exploatarea bogatelor resurse naturale), intelectualii(angajați în efortul propagandei comuniste de a schimba fundamental vechea concepție de sorginte ”burghezo-moșierească”), alte categorii sociale, vor fi de acord, la cote diferite, cu apelul „patriotic” al reprezentanților regimului comunist de a fi constructori ai socialismului.”

Tradiția Militară – Bătălia din Defileul Jiului (1916) WW1 Reenactment

Centenar. Bătălia de la Podul Jiului

În ziua de 14/27 octombrie 1916, oraşul Târgu Jiu a înscris o pagină glorioasă în istoria României cu prilejul bătăliei de la podul de peste Jiu, când trupele române, animate de rezistenţa opusă de populaţia oraşului, au respins o puternică ofensivă germană. Bătălia de la Podul Jiului a avut loc datorită unei spărturi în poziţia de apărare a oraşului, ca urmare a deplasării batalionului, ce avea misiunea  de apărare a oraşului Târgu Jiu, spre teatrul de lupte de la Rasoviţa, din timpului Primului Război Mondial. 

reconstituire-3

În dimineaţa de 14/27 octombrie 1916, la Târgu Jiu rămăsese doar o companie de miliţie, formată din 2-3 plutoane, pentru paza podului peste Jiu.

În acest gol al poziţiei, s-a strecurat mai întâi „o compania de vânători inamică, din al 12-lea Regiment de vânători german, urmată apoi de o alta” – aşa cum relata, în baza unui ordin al Brigăzii 144 germane către Batalionul III/3.3, comandantul Grupului Jiu din Divizia XI-a, colonelul Ion Anastasiu, generalul de mai târziu. 

Relatările despre lupta de la Podul Jiului sunt numeroase, subiectivitatea fiind însă evidentă în fiecare mărturisire, articol sau studiu. Rămâne însă de netăgăduit rezistenţa opusă timp de câteva ore, în faţa inamicului, de populaţia oraşului Târgu Jiu: civili, cercetaşi, sergenţi de stradă şi câţiva activi.

După unele relatări, s-a trecut la mobilizarea unui număr mic de civili, care au primit armament, şi împreună cu efectivul redus al companiei de miliţie s-au îndreptat spre podul de peste Jiu: „A fost unul dintre cele mai mari şi înălţătoare tablouri ale neamului – afirma generalul C. Găvănescul, în cartea document „Războiul nostru pentru întregirea neamului”, (Iaşi, 1918, p.38) – copii între moşnegi luptând alături pentru ţară… amestecaţi cu câţiva ţărani şi civili, iar lângă ei, imediat în spatele lor, mai multe femei venite şi ele să ajute, pansând pe răniţi, cărând muniţiuni soldaţilor până pe linia de luptă sau încurajând pe luptători. Şi toţi aceştia erau veniţi aici cu voia lor, neîmpinşi de nimeni, nemânaţi de nimeni decât de dragostea de ţară şi de iubirea de neam.”

După alte relatări, însă mult mai puţin obiective, „străzile oraşului au fost baricadate şi în mare parte minate”. Pe strada principală care duce spre podul de fier peste Jiu, s-au instalat două piese de artilerie de însoţire, având misiunea de a executa trageri directe asupra duşmanului ce ar fi încercat să pătrundă în lungul podului.

Ajuns la pod, detaşamentul condus de colonelul Obogeanu, care primise ordin de apărare a Târgu Jiului, căpitanul Genică Sadoveanu, comisarul Ioan C. Popilian şi maiorul Mlădinescu, a răspuns cu focuri de armă la tirul mitralierelor inamice, reuşind să oprească ofensiva acestora, dinspre Dealul Târgului, până la venirea Companiei 13 din Regimentul 58 românesc.  În alte surse se afirmă că a sosit o companie a Regimentului 59 infanterie, care, „după puţină luptă la dig, a trecut podul şi prin apă” şi a pus duşmanul pe fugă. După retragere, Batalionului V/69austriac (aşa cum se afirmă în unele surse) a lăsat armament, muniţie, câţiva morţi şi răniţi. 

Eroismul locuitorilor oraşului Târgu Jiu a fost providenţial. Chiar dacă informaţia a cunoscut o nepermisă diluare, ziarul „Times” nota în acele zile despre eroismul românilor, în speţă al târgujienilor: „s-a opus o rezistenţă disperată într-o poziţie căreia germanii i-au dat numele Târgu Jiului şi au luptat timp de trei zile vitejeşte contra celor mai bune trupe germane”. 

Părerile şi convingerile despre „Bătălia de la Podul Jiului” au rămas însă la fel de contradictorii şi la 100 de ani de la acest eveniment. O întrebare care stârneşte şi astăzi controverse în rândul istoricilor, cu precădere a celor gorjeni, este acea în legătură cu participarea Ecaterinei Teodoroiu la lupta de la podul Jiului. 

Pe lângă aceste consideraţii interpretativ-istorice, departe de fi înscrisă în paginile manualelor de artă militară, ca exemplu de „înaltă concepţie strategică sau de iscusită execuţie tactică”, lupta de la Podul Jiului va rămâne întipărită în sufletele românilor şi gorjenilor de pretutindeni. 

17 ani mai târziu, la data de 7 octombrie 1933, regele Carol al II-lea, însoţit de o parte a miniştrilor guvernului Alexandru Vaida – Voevod, vizita oraşul Târgu Jiu. Cu acest prilej, regele a decorat oraşul cu „Virtutea Militară de Război”, ca un omagiu adus eroismului cu care „populaţia sa în ziua de 14 octombrie 1916, a respins, la Podul Jiului, atacul trupelor germane, îndreptate contra oraşului”. 

Încheiem aceste rânduri, cu cea mai deplină convingere că nici o evocare istorică, nu va putea reda la adevăratele sale trăiri pilda de curaj a eroilor bătăliei de la podul Jiului.  Este însă acesta omagiul şi recunoştinţa noastră pentru cei care şi-au înscris numele în paginile de aur ale istoriei.

BIBLIOGRAFIE:

  • Andrei Popete-Pătrașcu, 89 de ani de la bătălia de la Podul Jiului, în „Portal Măiastra”, Târgu-Jiu, an I, nr. 4, 2005.
  • Andrei Popete-Pătrașcu, O hartă germană do 1918, Operațiunile militare desfășurate pe frontul de la Jiu, în „Vertical”, Târgu-Jiu, an IX, nr. 424, 2014.
  • Arhivele Statului, jud. Gorj, fond Primăria oraşului Târgu Jiu, vol. II, Dosar nr. 26/1933, f. 55.
  • Ion Mocioi, Ecaterina Teodoroiu. Eroina poporului român, Craiova, Editura Scrisul românesc, 1981.
  • Alexandru Niculescu, Luptele de la Jiu, Bucureşti, 1976, p. 68.
  • Tratatul de Istoria Românilor, editat de Academia Română, vol. VII, tom II, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003.

© Fotografiile prezentate în acest material aparțin Asociației „Tradiția Militară” și au fost realizate cu ocazia reconstituirii Bătăliei de la Podul Jiului, din data de 18 octombrie 2014.

Eroii Băleștiului în Primul Război Mondial

Miercuri, 7 septembrie 2016, începând cu ora 10.00, Școala Gimnazială „Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești, în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Bălești, Societatea de Științe Istorice din România, Filiala Gorj, Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, Filiala Județului Gorj, Asociația Județeană Gorj a Veteranilor de Război, Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” din Târgu-Jiu și Asociația „Școala Gorjeană”, marchează centenarul intrării României în prima conflagrație mondială printr-o acțiune intitulată: „Eroii Băleștiului în Primul Război Mondial”. Vor lua parte la manifestare alături de istorici, cercetători, cadre militare în rezervă și veterani, profesori, elevi și membri ai Cercului Cultul Eroilor din cadrul Școlii Gimnazială „Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești.

afis

Rostire solemnă a numelor eroilor căzuţi în Primul Război Mondial, la Târgu-Jiu

Vineri, 26 august 2016, se va desfăşura la Târgu-Jiu o activitate de comemorare a eroilor căzuți la datorie în Primul Război Mondial, prin rostirea solemnă a numelor acestora. Iniţiativa aparține Ministerului Apărării Naţionale, ca urmare a Hotărârii Guvernului României nr. 821/2015, cu completările ulterioare, privind aprobarea Programului naţional al manifestărilor prilejuite de aniversarea Centenarului Primului Război Mondial. Ulterior, la propunerea prim-ministrului, Preşedintele României a acordat Înaltul Său Patronaj evenimentelor care urmează a fi desfăşurate în acest context.

Manifestări similare se vor desfășura și în alte orașe ale țării, între orele 09:30 – 11:30, unde vor avea loc, simultan, slujbe de pomenire, iar personalităţi militare, ale vieţii culturale, politice şi sociale, militari răniţi în teatrele de operaţii şi cetăţeni vor da citire, succesiv, unor liste ce cuprind nume de eroi, în cadrul ceremoniei de „Rostire solemnă a numelor eroilor căzuţi în Primul Război Mondial”.

La Târgu-Jiu ceremonialul de comemorare a eroilor căzuți la datorie în Primul Război Mondial va avea loc în Piața Prefecturii, după cum urmează: 9.30-10.00 – Adunarea în Piaţa Prefecturii a personalului unităţilor militare, sosirea invitaţilor, a publicului şi a presei; instalarea gărzii de onoare la monument; 09.55 – Primirea oficialităţilor; 10.00-10.10 – Slujba religioasă; 10.10-10.12 – Moment de reculegere/Semnal trompet; 10.12-10.40 – Citirea preambulului şi a listei cu eroi, care îl însoţeşte; 10.40-10.50 – Intonarea imnului eroilor; depuneri de flori şi aprinderea de lumânări/candele, la monumentul Ecaterinei Teodoroiu; 10.50-11.00 – defilarea gărzii de onoare.

La evenimentul din Piața Prefecturii și-au anunțat prezența și reprezentanți ai Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala Județului Gorj, Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” din Târgu-Jiu, Asociația culturală„Armonia”, Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Gorj, Asociația „Școala Gorjeană”  ș.a.

restitutio

In memoriam Ecaterina Teodoroiu. 99 de ani de la moartea Eroinei de la Jiu

Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” din Târgu-Jiu, alături de Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Gorj, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala Județului Gorj, Consiliul Școlar al Elevilor Colegiului Național ,,Ecaterina Teodoroiu”, Asociația „Școala Gorjeană”, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” și Asociația Cercetașilor Tradiționali din România – Unitatea „General Dragalina” Târgu-Jiu, au marcat ziua de 22 august 2016, prin organizarea activității comemorative „In memoriam Ecaterina Teodoroiu. 99 de ani de la moartea Eroinei de la Jiu”.

Semnal editorial: „Contribuții la o posibilă bibliografie istorică a Gorjului”

CARTE„Devine din ce în ce mai clar faptul că, în noul orizont al globalizării, istoria, cartea de vizită a județului nostru, nu poate intra în istoria națională sau, mai mult, în cea universală, cu întreaga ei încărcătură actuală, decât prin selectarea și extragerea acelor fapte, evenimente, personalități, procese și fenomene, ce sunt reprezentative pentru identitatea Gorjului.

Parcurgând paginile lucrării Contribuții la o posibilă bibliografie istorică a Gorjului, cititorii avizați vor avea prilejul să identifice autori din toate generațiile, materiale bogate și diverse, din epoci istorice diferite. Efortul nostru îmbrățișează două direcții fundamentale: cărți, studii, articole despre istoria Gorjului și istorici gorjeni cu realizări istoriografice în plan local (altul decât Gorjul), național și internațional. Este departe de noi gândul că am reușit să depistăm tot ceea ce s-a scris despre Gorj sau ceea ce ne-au lăsat moștenire gorjenii. Cu siguranță, vom reveni pentru că încă există din fericire determinarea necesară îmbogățirii prezentei bibliografii cu alte nume și contribuții istoriografice. Important este că am generat un punct de pornire, ce poate fi valorificat de către oricine.

Firește, înainte de toate ne adresăm specialiștilor, cei mai îndreptățiți în utilizarea unui asemenea instrument. Lor le va fi mult mai ușor să depisteze ideile celorlalți, abordările și punctele de vedere, pe care să le folosească în propriile cercetări și elaborări. În definitiv spiritul „Școlii critice”, atât de actual și-n zilele noastre, nu trebuie să ne părăsească niciodată. Apoi, i-am avut în atenție pe toți cei care doresc să afle sau să înțeleagă locul istoriei Gorjului în ansamblul celei naționale, precum și contribuția gorjenilor la dezvoltarea științei istorice românești și universale.

Pe de altă parte, am considerat util să aducem în prezenta bibliografii și câteva lucrări ce se îndepărtează oarecum de rigoarea științifică, valabilă pentru cărțile fundamentate strict pe izvoare istorice. Cititorii noștri vor avea prilejul să constate că și la Gorj, istoria romanțată poate servi sau măcar infuza cunoașterea istorică, plasând evenimente, fapte și personaje între legendă și adevăr. Tocmai de aceea am recurs la „pigmentarea” aparatului critic cu informații auxiliare. Recomandăm parcurgerea lor, mai cu seamă cititorilor din generațiile actuale și desigur tuturor celor care nu sunt familiarizați suficient cu istoria Gorjului.

Credincioși principiului interdisciplinarității, nu am ignorant în niciun fel alte domenii precum: filosofia (inclusiv filosofia istoriei), geografia, arhitectura, folclorul, literatura, sportul, muzica etc. Toate, împreună, pot furniza o imagine cât mai relevantă a istoriei și a celorlalte discipline pe care le intersectează, aflate în relație, mai mult sau mai puțin, cu descifrarea trecutului acestui meleag.

Cu siguranță, lucrarea de față se dorește și un îndemn pentru generațiile prezente și viitoare de a purta cu demnitate făclia lucrului bine făcut, dar și un semnal împotriva celor care tratează cu superficialitate știința istorică.”

prof. dr. Gh. Nichifor

Pelerinaj de suflet românesc la „Poiana lui Mihai”

Pelerinaj de suflet romanesc la Poiana lui Mihai

Duminică, 14 august 2016, Poiana lui Mihai Viteazul din Schela Gorjului va găzdui o nouă ediție a manifestării cultural-istorice „Pelerinaj de suflet românesc la Poiana lui Mihai. Pohta ce-am pohtit”. Cunoscută ca locul unde s-a oprit Mihai Viteazul în toamna anului 1600, pentru ultima dată înainte de a trece în Transilvania şi apoi a merge la Viena, „Poiana lui Mihai” este astăzi nu doar un loc de popas pe drumul ce leagă Schela Gorjului de Vulcanul Hunedoarei.  

Un loc cu totul aparte, discret dar plin de istorie, spiritualitate şi înţelesuri profunde  pentru cei ce au urechi de auzit, ochi cu putere de contemplare şi, mai ales, inimă care să simtă, „Poiana lui Mihai” își are legendele sale ancorate în istoria locurilor. Se spune că la Schela a murit calul lui Mihai Viteazul. Gheorghe Schileru, unul dintre fraţii celebrului om politic gorjean Dincă Schileru, relatând legenda „Poienii lui Mihai”, descria în urmă cu aproape un veac un pariu făcut de voievodul Unirii, constând într-o întrecere derulată după principiul „cine ajunge primul în poiană, să-i taie capul celuilalt”. A  ajuns la destinaţie Mihai, care şi-a ucis partenerul, sacrificându-şi însă calul, mort de oboseală. „Acolo –spune legenda – a fost şi o cruce de piatră. Acum nu mai este decât o movilă de pământ pe care a fost crucea.

În primăvara lui 1932, Societatea Culturală „Cultul Eroilor” din Bucureşti a hotărât ridicarea unui monument închinat memoriei marelui voievod Mihai Viteazul, în amintirea trecerii sale prin Pasul Vulcanului, din comuna Schela, spre Ardeal. Cum locul de popas purta din vechime numele de „Poiana lui Mihai”, în august 1932, monumentul sosea în gara Târgu-Jiu, fiind apoi amplasat, pe la începutul lunii septembrie și inaugurat pe 25 septembrie, de faţă cu multe autorităţi gorjene şi în prezenţa unui numeros public, foarte mulţi participanţi fiind din Târgu-Jiu. A prezentat onorul o  companie din Regimentul 18, o  baterie din Regimentul 7 Artilerie Grea, participând cu însufleţire muzica Regimentului 18 Gorj. Serviciul divin a fost oficiat de preotul Gr. Prejbeanu, protoiereul judeţului la vremea aceea.

Meritul ridicării monumentului l-a avut  locotenentul dr. C. Lupulescu, fiu al comunei Sâmbotin, împreună cu fratele său, studentul Ion Lupulescu. Înalt de 6-7 metri, monumentul avea în vârf un vultur, iar pe piedestal, în basorelief, chipul viteazului voievod Mihai. În anul 2014, în luna septembrie, vulturul a fost furat de pe monument, în data de 9 august 2015, acesta fiind reinaugurat, după amplasarea unui nou vultur, prin grija Asociației „Gorjului Nordului de Vest”.

De câțiva ani manifestarea cultural-istorică „Pelerinaj de suflet românesc. Pohta ce-am pohtit” și „Poiana lui Mihai” cu monumentul ridicat în anul 1932, aduc laolaltă iubitori de istorie, muzică folk şi poezie, într-un loc de suflet şi pelerinaj al gorjenilor şi românilor de pretutindeni.

Întâlnire cu Istoria la Schela

În zona de nord a Gorjului, printre localitățile al căror nume este astăzi pe harta României istorice și eroice se numără comuna Schela, de numele căreia se leagă o serie de evenimente și personalități care au marcat trecutul acestor meleaguri: legenda Hărăborenilor (îmblânzitorii de șoimi pentru Domnie), popasul lui Mihai în poiana care astăzi îi poartă numele, Dincă Schileru („legenda vie a Gorjului”), slt. Nicolae Pătrășcoiu (autorul episodului eroic de la Arsuri din 1916) ș.a.

Sâmbătă, 6 august, în zi de sărbătoare, „Schimbarea la față a Domnului”, în prezența unui public ales, oaspeți din Valea Jiului, reprezentanți ai clerului, locuitori ai comunei Schela, au fost sfințite două monumente ridicate în memoria lui Dincă Schileru și Nicolae Pătrășcoiu, fii ai localității. Inițiatorul acestui moment comemorativ a fost distinsul prof. univ. Ion Dijmărescu, născut în satul Arsuri, cel care alături de soția sa, dr. Rodica Dijmărescu, a eternizat numele celor două personalități. La eveniment au participat și istoricii Gheorghe Nichifor, Dorina Nichifor și Andrei Popete-Pătrașcu, autori ai lucrării „Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului”, carte apărută deja în două ediții.

Dincă Schileru, legenda vie a Gorjului

Despre personalitatea lui Dincă Schileru, fiu al acestor meleaguri, istoricul Gheorghe Nichifor ne-a mărturisit că acesta s-a impus în a doua jumătate a secolului al XIX-lea drept unul dintre cei mai importanţi proprietari funciari locali, priceput în cultura cerealelor, pomilor fructiferi şi viţei de vie. Creşterea cailor se adăuga precum o pasiune de suflet. A construit mori şi joagăre şi a achiziţionat spaţii întinse de pădure. „Notorietatea câştigată datorită succesului său în activităţi economice avea să îl propulseze curând şi în viaţa publică. Fără intervenţia administraţiei sau guvernului, a fost ales de ţăranii gorjeni în Consiliul local, în anul 1876. Consilier şi vicepreşedinte în deceniul care a urmat, Dincă Schileru s-a remarcat prin vehemenţa şi curajul opiniilor sale care au culminat cu un atentat la adresa vieţii sale, din fericire nereuşit, în 1880. Începuse, cu un an înainte, în 1879, o lungă carieră de parlamentar în gruparea liberală condusă de C.A. Rosetti şi mai târziu de urmaşii acestuia, Colegiul III din Gorj alegându-l cu intermitenţe până în 1911. Anecdotica a reţinut imaginea unei persoane care călca în sălile înaltului for legislativ, îmbrăcată într-un splendid costum gorjenesc, expresie a mândriei că îşi reprezintă concetăţenii”, ne-a declarat prof. dr. Gheorghe Nichifor, președintele Societății de Științe Istorice din România, Filiala Gorj.

Dincă Scheleru a fost ales deputat de Gorj în nouă mandate, între 1879- 1916, cu toate că n-a făcut decât 42 de zile de şcoală. Tot el a fost cel care a făcut, în Oltenia, prima încercare rudimentară de a scoate petrol, în anul 1883. A construit o turlă de lemn şi a început să foreze, dar a fost oprit de o erupţie de gaze şi apă sărată, fapt consemnat în arhivele Ministerului Agriculturii din acele vremuri, care se ocupa şi cu problemele de acest gen. A fost deschizător de drumuri şi în minerit, el descoperind la Schela, în comuna natală, singurul zăcământ de antracit din România care există şi la ora actuală, dar se află în conservare.

Slt. Nicolae Pătrășcoiu și actele sale de vitejie

Sfințirea celui de-al doilea monument, dedicat slt. Nicolae Pătrășcoiu, în cadrul manifestării omagiale, organizată de distinsul profesor universitar Ion Dijmărescu, poate fi foarte bine inclusă în cadrul acțiunilor prilejuite de împlinirea a 100 de ani de la intrarea țării noastre în prima conflagrație mondială.

Despre luptele de la Schela și faptele de eroism săvârșite în ziua de 14 octombrie 1916, de către slt. Nicolae Pătrășcoiu, din Regimentul 18 Gorj, istoricul Andrei Popete Pătrașcu ne-a declarant că: „primind misiunea să respingă inamicul, acesta a pornit la atac cu atâta vitejie, încât, deși compania sa avea un efectiv redus, doar 30 de soldați, a spart frontul dușmanului, aruncând în dezordine infanteria și artileria germană de pe Dealul Mare și din satul Arsuri, pe care l-a ocupat. A pus stăpânire pe două baterii complete de obuziere calibrul 105 mm din Regimentul 21 Artilerie Bavarez, și cu ajutorul a doi tunari români, a deschis focul cu câteva obuziere asupra inamicului. După respingerea acestuia, a predat cele opt obuziere cu chesoanele lor de muniții și cu un bogat material de război Regimentului 21 Artilerie Român”. Despre vitejia slt Nicolae Pătrășcoiu, Nicolae Iorga scria la doar câteva zile după eveniment în ziarul „Neamul românesc”: „Sublocotenentul Nicolae Pătrășcoiu, cu câțiva oameni ai lui a capturat două baterii de obuziere de 105mm la Jiu și a început a împroșca din ele pe dușman. A făcut minunea pentru că era pe pământul lui!”

Astăzi, la 100 de ani de la acele evenimente, domnul prof. univ. Ion Dijmărescu, face vie dovada apartenenței sale la comunitatea acelor oameni care de-a lungul timpului s-au remarcat prin gesturi și fapte de aleasă trăire. Ne arătăm întreaga gratitudine în fața domniei sale pentru gestul de a ridica cele două monumente la Schela și Arsuri și sincera noastră admirație.

(Minodora Sucea, „Gorjeanul”)

Istorici gorjeni premiați de Societatea de Științe Istorice din România

În cadrul Școlii de Vară a Societății de Științe Istorice din România desfășurată în acest an în județul Neamț, la Agapia, au fost decernate premiile Societății pentru cele mai bune apariții editoriale ale membrilor S.Ș.I.R.

Lucrarea „Secvențe din viața cotidiană gorjeană în mărturii ale timpului (1954 – 1958)”, scrisă de istoricii Gheorghe și Dorina Nichifor, apărută la Iași, în anul 2015, a fost distinsă cu Premiul „A.D. Xenopol”.

CARTE02

Cititorii ce se vor îndrepta către reflecții profunde, însoțind parcurgerea lucrării cu studiul contextual al epocii, vor desprinde concluzia că istoria Gorjului nu s-a oprit nici un moment, în ciuda unor stagnări regretabile, viața mergând înainte, cu bune și rele. Este motivul pentru care demersul nostru a continuat cu această perioadă, cei cărora ne adresăm fiind cu deosebire tinerii, care nu au cunoscut decât puțin sau deloc viața cotidiană a părinților și bunicilor lor. Desigur, intenția noastră vizează înainte de toate latura informativ-atitudinală, existând elemente ce pot fi preluate ca valori universal valabile pentru orice regim politic: solidaritatea, lucrul bine făcut, disciplina muncii, grija pentru frumos etc. Pe de altă parte nu se pot uita accesele impardonabile de autoritarism, minciună, trădare, denunțuri nejustificate, lipsa de compasiune, răutatea, violența și altele, toate contribuind la stări de disconfort material și spiritual.

Autorii,