Euroclio oferă 3 burse pentru participarea la Conferința Anuală (2017)

24th-euroclio-annual-conference-2000x600

Așa cum anunțasem, Euroclio va organiza în perioada 2-7 aprilie în Donostia-San Sebastian (Spania) cea  de-a 24-a Conferință Anuală. Tema din acest an este “Intersections: How can History Education Change Today?”

Euroclio oferă 3 burse care acoperă toate cheltuielile (transport, participare la conferință, cazare pentru 6 nopți). Pentru obținerea unei burse pot aplica și membrii SSIR care îndeplinesc următoarele condiții:

– cunosc bine limba engleză;

– au experiență didactică, în special în predarea istoriei;

– sunt dispuși să-și împărtășească propria experiență cu colegii din întreaga Europă;

– participă activ într-o asociație membră a Euroclio (în cazul de față, SSIR);

– au dificultăți de ordin financiar în ceea ce privește acoperirea cheltuielilor pentru conferință;

– pot disemina în mod concret rezultatele conferinței Euroclio, în special cele legate de proiectul “Decisions and Dilemmas II” (proiect care va fi lansat de Euroclio la această conferință și prin intermediul căruia se oferă aceste 3 burse);

– au avut oportunități limitate de a participa la conferințele anterioare ale Euroclio.

Cei care doresc să candideze pentru aceste burse o pot face completând o aplicație electronică care poate fi găsită aici.

Termenul limită este 13 februarie, ora 23:59.

Mult succes!

158 de ani de la Unirea Principatelor Române

Unirea Principatelor Române cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească.

Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate române, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii.

Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune.

La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

„Jur în numele Prea Sfintei Treimi şi în faţa Ţării mele, că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Patriei, că voi fi credincios constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în toată domnia mea voi veghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, uitând toată prigonirea şi ura, iubind deopotrivă pe cel ce m-a iubit şi pe cel ce m-a urât, neavând dinaintea ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei române. Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie ajutor!” (Alexandru Ioan Cuza)

a-i-cuza

 

Mihai Eminescu despre deputatul gorjean Dincă Schileru

Poetul național, Mihai Eminescu, reprezentant al conservatorismului românesc, nu putea trece cu vederea rolul gorjeanului Dincă Schileru în apărarea celor mulți din lumea satelor. Iată ce scria, cu ironia specifică, în ziarul „Timpul”, din 5 septembrie 1882.

Cititorii noștri au auzit vorbindu-se negreșit de o adunare a sătenilor, botezată cu pomposul nume de „Congres Agricol”, ce trebuia să aibă loc la 29 August expirat (trecut – n.n.) în Curtea de Argeș. Dacă a fost așa sau nu, nu am putea spune deocamdată, că nu a transpirat nimic până acum. Știm numai că inițiativa întâlnirii a fost luată de deputatul Schiler, reprezentant al Gorjului în Cameră (…) Dacă este să dăm crezare unor zgomote ce circulă, „congresul” ar fi fost provocat de dl. C.A. Rosetti însuși, care și-a pus în cap să fie cu orice preț „Mesia” țăranului român.

carte-nichifor

Sărbători fericite!

Revista „Studii şi articole de istorie” – apel de colaborare la numărul LXXXIV (2017)

Dragi colegi și colaboratori, începe procesul de elaborare a unui nou număr al revistei „Studii şi articole de istorie” (SAI). Astfel, lansăm apelul de colaborare la numărul LXXXIV (2017) și precizăm și normele de redactare pentru cei interesați.

Subliniem că în numărul pe anul viitor se vor regăsi trei teme speciale (Alternativele de sistem politic și economico-social în secolul XX, 140 de ani de la proclamarea independenței României și Istoria creștinismului 1517-2017) pe lângă grupajele clasice, și că, pentru început, până la 15 decembrie 2016 așteptăm comunicarea titlului contribuției propuse, împreună cu un scurt rezumat (3-5 rânduri).

Mai multe detalii în documentele de mai jos:

Apel de colaborare la SAI numărul LXXXIV (2017)

Norme de redactare SAI

O nouă carte despre „epoca Gh. Gheorghiu-Dej”

Continuând planul de idei conturat în volumele precedente, dedicate vieții cotidiene din Gorj, istoricii Gheorghe și Dorina Nichifor ne propun o nouă carte, de această dată pentru intervalul 1959 – 1965, astfel încât „epoca Gh. Gheorghiu-Dej” să poată fi înțeleasă și la nivelul Gorjului în dimensiuni istorice cât mai apropiate de realitate.

Sub egida Societății de Științe Istorice din România, cartea Secvențe din viața cotidiană gorjeană în mărturii ale timpului (1959 – 1965) va vedea lumina tiparului în curând la editura ieșeană Pim, urmărind explorarea vieții cotidiene din Gorj, cu utilizarea unor surse documentare similare: lucrări de specialitate, memorialistică, presă locală și regională, arhive, mărturii orale etc.

carteȘi în prezentul volum autorii încearcă să demonstreze, cu texte atent selectate, întrepătrunderea noțiunilor de „public” (ceea ce e comun) și „privat”, pentru ca cititorii să aibă adevărata reprezentare a vieții cotidiene din anii comunismului românesc, când era puternic dependentă de autoritatea de stat și de partid. Este motivul pentru care termeni precum „țărănime muncitoare”, „chiaburi”, „analfabetism”, „luptă de clasă”, „sarcini de plan”, „democrație populară”, „întovărășiri agricole”, „șantiere” etc. se vor regăsi în mod obligatoriu alături de alții, cum ar fi: „activiști de partid”, „sfaturi comunale și orășenești”, „secretari de partid”, „secretari U.T.M.”, „directori de cămine culturale”, „deputați”, „propagandiști” ș.a.m.d.

Cititorii ce se vor îndrepta către reflecții profunde, însoțind parcurgerea lucrării cu studiul contextual al epocii, – afirmă istoricii Gheorghe și Dorina Nichifor – vor desprinde concluzia că istoria acestui meleag nu s-a oprit nici un moment, în ciuda unor stagnări regretabile, viața mergând înainte, cu bune și rele. Este motivul pentru care demersul nostru a continuat cu această perioadă, cei cărora ne adresăm fiind cu deosebire tinerii, care nu au cunoscut decât puțin sau deloc viața cotidiană a părinților și bunicilor lor. Pe de altă parte nu se pot uita accesele impardonabile de autoritarism, minciună, trădare, denunțuri nejustificate, lipsa de compasiune, răutatea, violența și altele, toate contribuind la stări de disconfort material și spiritual. Intenția noastră vizează înainte de toate latura informativ-atitudinală, existând elemente ce pot fi preluate ca valori universal valabile pentru orice regim politic: solidaritatea, lucrul bine făcut, disciplina muncii, grija pentru frumos etc.”

Revista „Restitutio”

Tradiția Militară – Bătălia din Defileul Jiului (1916) WW1 Reenactment

EVENIMENT: Cartea „Gorjul și Revoluția maghiară din 1956”

A văzut de curând lumina tiparului și se află în librării o nouă carte sub semnătura prestigioasă a istoricului Gheorghe Nichifor, lucrarea „GORJUL ȘI REVOLUȚIA MAGHIARĂ DIN 1956”. Este de fapt un eveniment istoriografic la nivel județean, Gheorghe Nichifor încercând să informeze publicul despre cele întâmplate acum 60 de ani, inclusiv pe meleaguri gorjene. Cum spune și autorul, vorbim de ”un omagiu adus tinerilor curajoși din octombrie-noiembrie 1956, ce și-au periclitat viața și cariera pentru eliminarea din spațiul public românesc a experimentelor străine totalitare”.

carte-nichifor

Gheorghe Nichifor este la acest moment una dintre cele mai importante voci ale istoriografiei românești, opera sa acoperind pe lângă personalități și evenimente cu reverberații gorjene și teme cu impact național. Așa s-a născut și proiectul legat de Revoluția maghiară din 1956, eveniment petrecut chiar în anul nașterii a distinsului autor. Pentru cei care urmăresc cu atenție istoriografia gorjeană să mai spunem că reputatul istoric gorjean a marcat cei 60 de ani de viață și cu o altă lucrare de mari dimensiuni intitulată CONTRIBUȚII LA O POSIBILĂ BIBLIOGRAFIE ISTORICĂ A GORJULUI, o carte  impresionantă care adună între coperțile acesteia  mai tot ce s-a scris în Gorj, pe plan local, și despre Gorj, pe plan național, cu privire la faptele, evenimentele, oamenii, civilizația și spiritualitatea acestuia.

1956, anul schimbării

Revenind la cartea dedicată anului 1956, reținem că autorul acoperă istoriografic toate fațetele evenimentului: Cap. I: Evenimentele din țara vecină; Cap. II Poziția României față de Revoluția maghiară: Cap. III Atitudinea societății civile din România; Cap. IV Realități gorjene în anul 1956; Cap. V Stări de spirit ale locuitorilor gorjeni în legătură cu evenimentele din toamna anului 1956 ș.a. Cititorul este purtat prin vâltoarea evenimentelor din acei ani dar este adus în prezent prin intermediul supraviețuitorilor revoltelor studențești din România.
Aflăm astfel că Revoluţia maghiară din 1956 a avut un ecou extraordinar şi în România. În Cluj-Napoca şi în Timişoara au izbucnit mişcări studenţeşti. Printre revendicările studenţilor se numărau eliminarea obligativităţii învăţării limbii ruse şi renunţarea la „raţionalizarea” alimentelor. Sute de studenţi au fost arestaţi şi închişi. La mişcările studenţeşti au participat deopotrivă tineri români şi maghiari, o situație care merită subliniată. Cât despre Imre Nagy,  conducătorul Revoluţiei din 1956, să reținem că este considerat drept un adevărat erou naţional în Ungaria. Acesta  a condus Revoluţia anticomunistă din 1956, deşi provenea tocmai din rândurile Partidului Comunist. Imre Nagy, care a fost arestat de sovietici după înăbuşirea Revoluţiei, a fost adus ca deţinut în România şi ţinut prizonier la Snagov. Ulterior, el a fost trimis înapoi în Ungaria, unde a fost executat după un simulacru de proces.

Gorjenii și evenimentele din 1956

Gheorghe Nichifor reușește să ne aducă în față mărturiile unor gorjeni care s-au aflat în vâltoarea evenimentelor din 1956. Amintim aici mărturiile inedite ale profesorului Emilian Semenescu, fost student la Timișoara în vremea respectivă. Coleg de cancelarie la CNET cu autorul cărții pentru o vreme, profesorul Semenescu relatează lucruri foarte interesante. Și Octavian Vulpe, gorjean prin adopție, are mărturii interesante despre perioada petrecută ca student la Medicină la Timișoara acum 60 de ani.Medicul gorjean a fost închis mai mulți ani pentru participarea la evenimente.

Autorul reușește să pună față în față două realități, una cea a luptei antisovietice și pentru drepturi și libertăți, alta a populației simple  care a fost ținută de autorități departe de cele întâmplate și la nivel de informație. Autorul subliniază chiar acest lucru ”Locuitorii satelor (orientați” către forme asociative de tip sovietic), muncitorii(din ce în ce mai numeroși din cauza investițiilor ce se fac cu exploatarea bogatelor resurse naturale), intelectualii(angajați în efortul propagandei comuniste de a schimba fundamental vechea concepție de sorginte ”burghezo-moșierească”), alte categorii sociale, vor fi de acord, la cote diferite, cu apelul „patriotic” al reprezentanților regimului comunist de a fi constructori ai socialismului.”

Centenar. Bătălia de la Podul Jiului

În ziua de 14/27 octombrie 1916, oraşul Târgu Jiu a înscris o pagină glorioasă în istoria României cu prilejul bătăliei de la podul de peste Jiu, când trupele române, animate de rezistenţa opusă de populaţia oraşului, au respins o puternică ofensivă germană. Bătălia de la Podul Jiului a avut loc datorită unei spărturi în poziţia de apărare a oraşului, ca urmare a deplasării batalionului, ce avea misiunea  de apărare a oraşului Târgu Jiu, spre teatrul de lupte de la Rasoviţa, din timpului Primului Război Mondial. 

reconstituire-3

În dimineaţa de 14/27 octombrie 1916, la Târgu Jiu rămăsese doar o companie de miliţie, formată din 2-3 plutoane, pentru paza podului peste Jiu.

În acest gol al poziţiei, s-a strecurat mai întâi „o compania de vânători inamică, din al 12-lea Regiment de vânători german, urmată apoi de o alta” – aşa cum relata, în baza unui ordin al Brigăzii 144 germane către Batalionul III/3.3, comandantul Grupului Jiu din Divizia XI-a, colonelul Ion Anastasiu, generalul de mai târziu. 

Relatările despre lupta de la Podul Jiului sunt numeroase, subiectivitatea fiind însă evidentă în fiecare mărturisire, articol sau studiu. Rămâne însă de netăgăduit rezistenţa opusă timp de câteva ore, în faţa inamicului, de populaţia oraşului Târgu Jiu: civili, cercetaşi, sergenţi de stradă şi câţiva activi.

După unele relatări, s-a trecut la mobilizarea unui număr mic de civili, care au primit armament, şi împreună cu efectivul redus al companiei de miliţie s-au îndreptat spre podul de peste Jiu: „A fost unul dintre cele mai mari şi înălţătoare tablouri ale neamului – afirma generalul C. Găvănescul, în cartea document „Războiul nostru pentru întregirea neamului”, (Iaşi, 1918, p.38) – copii între moşnegi luptând alături pentru ţară… amestecaţi cu câţiva ţărani şi civili, iar lângă ei, imediat în spatele lor, mai multe femei venite şi ele să ajute, pansând pe răniţi, cărând muniţiuni soldaţilor până pe linia de luptă sau încurajând pe luptători. Şi toţi aceştia erau veniţi aici cu voia lor, neîmpinşi de nimeni, nemânaţi de nimeni decât de dragostea de ţară şi de iubirea de neam.”

După alte relatări, însă mult mai puţin obiective, „străzile oraşului au fost baricadate şi în mare parte minate”. Pe strada principală care duce spre podul de fier peste Jiu, s-au instalat două piese de artilerie de însoţire, având misiunea de a executa trageri directe asupra duşmanului ce ar fi încercat să pătrundă în lungul podului.

Ajuns la pod, detaşamentul condus de colonelul Obogeanu, care primise ordin de apărare a Târgu Jiului, căpitanul Genică Sadoveanu, comisarul Ioan C. Popilian şi maiorul Mlădinescu, a răspuns cu focuri de armă la tirul mitralierelor inamice, reuşind să oprească ofensiva acestora, dinspre Dealul Târgului, până la venirea Companiei 13 din Regimentul 58 românesc.  În alte surse se afirmă că a sosit o companie a Regimentului 59 infanterie, care, „după puţină luptă la dig, a trecut podul şi prin apă” şi a pus duşmanul pe fugă. După retragere, Batalionului V/69austriac (aşa cum se afirmă în unele surse) a lăsat armament, muniţie, câţiva morţi şi răniţi. 

Eroismul locuitorilor oraşului Târgu Jiu a fost providenţial. Chiar dacă informaţia a cunoscut o nepermisă diluare, ziarul „Times” nota în acele zile despre eroismul românilor, în speţă al târgujienilor: „s-a opus o rezistenţă disperată într-o poziţie căreia germanii i-au dat numele Târgu Jiului şi au luptat timp de trei zile vitejeşte contra celor mai bune trupe germane”. 

Părerile şi convingerile despre „Bătălia de la Podul Jiului” au rămas însă la fel de contradictorii şi la 100 de ani de la acest eveniment. O întrebare care stârneşte şi astăzi controverse în rândul istoricilor, cu precădere a celor gorjeni, este acea în legătură cu participarea Ecaterinei Teodoroiu la lupta de la podul Jiului. 

Pe lângă aceste consideraţii interpretativ-istorice, departe de fi înscrisă în paginile manualelor de artă militară, ca exemplu de „înaltă concepţie strategică sau de iscusită execuţie tactică”, lupta de la Podul Jiului va rămâne întipărită în sufletele românilor şi gorjenilor de pretutindeni. 

17 ani mai târziu, la data de 7 octombrie 1933, regele Carol al II-lea, însoţit de o parte a miniştrilor guvernului Alexandru Vaida – Voevod, vizita oraşul Târgu Jiu. Cu acest prilej, regele a decorat oraşul cu „Virtutea Militară de Război”, ca un omagiu adus eroismului cu care „populaţia sa în ziua de 14 octombrie 1916, a respins, la Podul Jiului, atacul trupelor germane, îndreptate contra oraşului”. 

Încheiem aceste rânduri, cu cea mai deplină convingere că nici o evocare istorică, nu va putea reda la adevăratele sale trăiri pilda de curaj a eroilor bătăliei de la podul Jiului.  Este însă acesta omagiul şi recunoştinţa noastră pentru cei care şi-au înscris numele în paginile de aur ale istoriei.

BIBLIOGRAFIE:

  • Andrei Popete-Pătrașcu, 89 de ani de la bătălia de la Podul Jiului, în „Portal Măiastra”, Târgu-Jiu, an I, nr. 4, 2005.
  • Andrei Popete-Pătrașcu, O hartă germană do 1918, Operațiunile militare desfășurate pe frontul de la Jiu, în „Vertical”, Târgu-Jiu, an IX, nr. 424, 2014.
  • Arhivele Statului, jud. Gorj, fond Primăria oraşului Târgu Jiu, vol. II, Dosar nr. 26/1933, f. 55.
  • Ion Mocioi, Ecaterina Teodoroiu. Eroina poporului român, Craiova, Editura Scrisul românesc, 1981.
  • Alexandru Niculescu, Luptele de la Jiu, Bucureşti, 1976, p. 68.
  • Tratatul de Istoria Românilor, editat de Academia Română, vol. VII, tom II, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003.

© Fotografiile prezentate în acest material aparțin Asociației „Tradiția Militară” și au fost realizate cu ocazia reconstituirii Bătăliei de la Podul Jiului, din data de 18 octombrie 2014.

Eroii Băleștiului în Primul Război Mondial

Miercuri, 7 septembrie 2016, începând cu ora 10.00, Școala Gimnazială „Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești, în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Bălești, Societatea de Științe Istorice din România, Filiala Gorj, Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, Filiala Județului Gorj, Asociația Județeană Gorj a Veteranilor de Război, Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” din Târgu-Jiu și Asociația „Școala Gorjeană”, marchează centenarul intrării României în prima conflagrație mondială printr-o acțiune intitulată: „Eroii Băleștiului în Primul Război Mondial”. Vor lua parte la manifestare alături de istorici, cercetători, cadre militare în rezervă și veterani, profesori, elevi și membri ai Cercului Cultul Eroilor din cadrul Școlii Gimnazială „Antonie Mogoș” Ceauru-Bălești.

afis