Un valoros documentar arhivistic

„Învăţământul public gorjean la început de drum”

 (1831 – 1848)

 

Păstorind peste trei decenii şi jumătate Arhivele Statului Gorj, dl Dan Neguleasa a realizat (de unul singur sau în colaborare) lucrări valoroase de interes documentar, la care cercetătorii fac adeseori apel pentru o mai bună cunoaştere a tradiţiilor cultural-istorice, a faptelor şi evenimentelor ce au marcat viaţa Gorjului de-a lungul vremii.

Recent, a văzut lumina tiparului lucrarea Învăţământul public gorjean la început de drum (1831-1848). Catalog de documente (Editura Măiastra, Tg.-Jiu, 2009, 420 p.), care „tratează tema apariţiei şi dezvoltării învăţământului public în judeţul Gorj” în perioada amintită. În acest catalog arhivistic sunt consemnate doar rezumatele documentelor păstrate în depozitele de arhivă ale Direcţiei Judeţene Gorj a Arhivelor Naţionale, mai precis în fondurile privind Prefectura, Primăria şi Poliţia oraşului Târgu-Jiu, Şcoala Primară de Băieţi Nr. 1, dar şi Colecţiile „Fonduri personale” şi „Documente foi volante” (arhiva Prefecturii şi Poliţiei acoperind, din păcate, doar parţial perioada tratată…).

Scrise în limba română cu alfabet chirilic (alfabetul latin fiind introdus oficial abia în 1860), documentele rezumate conţin informaţii privitoare la evenimente, persoane şi localităţi din componenţa de atunci a judeţului.

„Unicul criteriu al selecţiei documentelor – precizează autorul – a fost cel al nerepetabilităţii informaţiei” (regăsită în seria unor documente de circuit, de exemplu: şcoală – primărie – prefectură – şcoală), consemnându-se în acest fel nu mai puţin de 1698 documente în fişe sintetite, cuprinzând data, locul de emitere, emitentul şi destinatarul, conţinutul şi cota acestuia.

Există şi documente fişate cu datare aproximativă, stabilindu-se însă o încadrare corectă pe baza unor varii considerente. Unele documente sunt prevăzute cu peceţi ori sigilii ale unor sate sau persoane, ceea ce este menţionat ca atare.

Ordonate strict cronologic, rezumatele (fişele) documentelor incluse în acest catalog arhivistic constituie o imagine de ansamblu a dezvoltării învăţământului gorjean în perioada 1831-1848 (sunt cuprinse şi 12 documente care reflectă situaţia şcolii publice din oraşul Târgu-Jiu după înfrângerea revoluţiei de la 1848, dar şi eforturile făcute de târgujieni pentru redeschiderea cursurilor şi readucerea în fruntea şcolii de aici a profesorului Constantin Stanciovici-Brănişteanu, fondatorul Şcolii Naţionale de la Tg.-Jiu, la 1832, conform art. 366 din Regulamentul Organic).

Parcurgând acest documentar, putem înţelege eforturile şi vrednicia autorităţilor şi dascălilor de altădată de a dezvolta o bază materială proprie, de a asigura încadrarea cu personal pregătit şi de a înfiinţa o întreagă reţea de şcoli la sate, în plaiurile Novaci şi Vâlcan, dar şi în plasele Jiu, Tismana, Amărăzii, Gilort, Ocolul. Se regăsesc, în final, tabele întregi cu şcolile existente în aceste unităţi administrativ-teritoriale, date privind starea localurilor proprii sau închiriate, dotarea, numărul elevilor şi al „enoriaşilor”, cataloage cu situaţia la învăţătură, purtare şi frecvenţă…

Meticulos alcătuită de un specialist în materie, care a făcut de atâtea ori dovada probităţii şi acurateţei documentar-informative, lucrarea realizată de dl Dan Neguleasa invită, desigur, la continuarea acestui proiect arhivistic, în ideea unei mai bogate reflectări a dezvoltării învăţământului gorjean în a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Se impune realizarea unor noi monografii privind istoria şcolii gorjene şi a învăţământului în Oltenia, din cele mai vechi timpuri până azi (deşi putem menţiona aici câteva lucrări realizate de: Grigore Pupăză, C. Chesnoiu, Ilie Popescu-Teiuşan, Andrei Nicolae, Gh. Gămăneci…).

Documentarul poate fi consultat cu interes şi de cei ce doresc „a cunoaşte şi a scrie istoria localităţilor şi şcolii publice gorjene”, dar şi de aceia care „şi-au luat dificila sarcină a elaborării unui studiu monografic al şcolii româneşti…”

Să menţionăm, în acest context, că unele din unităţile şcolare târgujiene îşi au scrise propriile monografii, iar Consiliul local şi Primăria municipiului a realizat, în 2005, amplul documentar Şcoala gorjeană – biografie şi destin (coordonator: T. Pânişoară), prevăzut de un excurs istoric (micromonografie) semnat de noi – Şcolile Târgu-Jiului de-a lungul timpului (pp. 8-59).

Toate acestea constituie o acţiune concertată de recuperare a tradiţiilor şcolii gorjene, pe ideea mai generoasă că nu poţi fi mulţumit de prezent şi încrezător în viitorul şcolii gorjene dacă nu-i cunoşti bine trecutul.

În acest sens amplul catalog arhivistic editat de dl. Dan Neguleasa constituie nu numai o sursă de informare pentru viitorii cercetători ai domeniului, dar şi un exemplu de profesionalism arhivistic.

 prof. dr. Zenovie CÂRLUGEA

Reclame

Rezumatul Şedinţei Biroului Executiv din 26 ianuarie 2010

În ziua de 26 ianuarie 2010 s-a desfăşurat şedinţa comitetului de redacţie al revistei SAI. A fost prezentat numărul LXXVI al revistei pe anul în curs care va avea în jur de 350 pagini şi va apărea, ca şi ultimele 2 numere, la tipografia Lumina din Bucureşti. S-a hotărât în această ordine de idei ca bunul de tipar pentru acest număr să fie dat în următoarea şedinţă a Consiliului de conducere din 23 februarie a.c. Având în vedere numărul important de materiale şi interesul deosebit manifestat de colegii noştri pentru studii de didactică şi de istorie locală am decis ca volumul consacrat cursurilor de vară de la Constanţa să fie considerat al doilea volum SAI pe anul 2009 iar această practică să fie continuată şi în viitor.

În consecinţă anul acesta SSIR va difuza şi comercializa la Consiliul Naţional de la Reşiţa, la sfârşitul lunii mai 2010, volumul 2 pe 2009, care este gata editat şi volumul 1 pe 2010, numai împreună, la preţul total de 25 ron pentru ambele exemplare. Menţionăm că volumul 2 din SAI pe 2009 este masiv, nu mai puţin de 460 pagini.

Al doilea volum pe 2010 urmează a avea aceeaşi tematica cu volumul 2 din 2009: materiale prezentate la cursurile de vară (de la Călăraşi de această dată), articole de istorie militară şi istorie locală şi materiale cu conţinut metodic, de preferinţă cuprinse în lucrări pentru obţinerea gradului didactic I – care să servească astfel de ghidare şi colegilor din ţară.

S-a discutat programul cursurilor de vară de la Călăraşi, oferta d-lui. prof. dr. Mihai Cotenescu (organizatorul ediţiei din acest an)  şi s-a luat decizia ca această activitate să dureze 10 zile începând cu 17 iulie 2010. În luarea acestei decizii (comunicată Biroului de Paul şi Iulia la cererea colegilor noştri din preuniversitar) au prevalat dorinţele celor care au motivat că nu pot participa înainte de 15 iulie, cauza fiind examenele de titularizare. În programul excursiilor vom avea o singură deplasare în Bulgaria pe durata unei zile calendaristice.

Dorim ca în şedinţa din 23 februarie să stabilim costul participării fiecărui cursant, urmând ca propunerile precum şi sumele aferente pentru participare sa fie achitate secretarului trezorier la Consiliu Naţional din a.c. Acesta se va desfăşura la Reşiţa în zilele de 29-30 mai. Sumele înaintate secretarului trezorier nu se mai restituie, indiferent daca cei care le-au achitat participă sau nu. În schimb, în caz de incapacitate, din varii motive, cei ce nu mai participă la cursurile de vară după ce au plătit, pot trimite înlocuitori din filială. Vă amintim cu tristeţe că la cursurile de vară din Constanţa aproximativ jumătate din cei ce şi-au anunţat participarea s-au retras în ultimele zile sau chiar după ce cursurile începuseră. Astfel au blocat posibilitatea altor doritori de a participa şi au adus prejudicii materiale Societăţii, cheltuieli inutile care ar fi fost utilizate în alte scopuri, de pilda pentru revista SAI. Dorim să rămână o regulă faptul că nu se poate participa trunchiat la cursurile de vară ci numai pe toată durata celor 10 zile de program.

Atragem atenţia încă odată tuturor preşedinţilor de filiale că venirea lor la cursuri este condiţionată de participarea concomitentă a cel puţin 1-2 membri, de preferat sub 50 de ani, din filiala respectivă, aşa cum s-a stabilit de comun acord cu dl. secretar general, prof. Bogdan Teodorescu, la Constanţa.

Pentru a nu crea confuzii s-a luat decizia ca antetul ce este postat pe site să fie utilizat complet numai de către Biroul Executiv. Pentru filiale Paul Dominte va expedia un format ce conţine doar sigla şi va fi completat în conformitate. Formula va fi: Filiala ………………..a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România şi datele dvs. de contact. Motivul este faptul că se pot crea o serie de confuzii şi mail-uri ce vă sunt destinate să ajungă la noi sau, invers, ale noastre la dvs. Bineînţeles că aceste sigle pot fi personalizate cu însemnele heraldice ale judeţului sau alte elemente pe care le consideraţi reprezentative pentru regiunea în care activaţi, mai ales dacă filiala respectivă are pagină web (site propriu)

La şedinţa din 23 ianuarie a.c. s-a reiterat hotărârea ca limita de spaţiu pentru publicare în SAI sa fie de 10 pagini. Toate articolele care nu vor respecta normele de redactare nu vor fi admise pentru publicare, dar ele pot fi refăcute pentru numărul 2 al revistei noastre din acest an.

Recomandări pentru o cât mai bună redactare:

Îi rugăm pe toţi colaboratorii noştri să trimită materialele din timp lui Paul DOMINTE împreună cu adresele de e-mail. Acestea din urmă sunt necesare pentru a trimite recomandările necesare unei bune redactări. Altfel articolele nu vor putea fi aşezate în pagină corect pentru tipografie şi autorii riscă să le vadă respinse ori amânate.

Articolele imprimate (print-ate) vor fi trimise domnului prof. Bogdan TEODORESCU pentru corecturi.

Nu se admit articole fără note de subsol sau cu acestea puse în partea de jos a paginii după bunul plac. Lămuriri suplimentare: pentru notele de subsol în format word aveţi de parcurs următorii paşi: insert (inserare) – food note (notă de subsol) – O.K. (aplică). Apoi în subsol se deschide automat o căsuţă numerotată (numărul corespunde celui al notei de subsol din text) unde se completează nota de subsol propriu-zisă. Solicităm să nu mai trimiteţi materiale cu notele de subsol puse la sfârşit sau cu linii trasate artificial de dvs., ci numai în modul indicat mai sus. Altfel articolele vă vor fi remise pentru o nouă redactare, dacă avem adresa de mail. În lipsa unei asemenea adrese (prin care să putem lua legătura direct cu autorii) nu ne rămâne decât să le respingem. Motivul este că în momentul în care formatul se schimbă cu cel de tipografie, notele de subsol apar la mijlocul textului sau printre rânduri. Aceasta ar însemna că, practic, trebuie să redactăm din nou articolul.

Textul va fi redactat cu Times New Roman, mărime 12, aliniat la capătul rândului (justified), în timp ce notele de subsol vor avea mărimea 10.

A nu se uita: articolul trebuie să aibă titlul, un rezumat şi 3-7 termeni istorici cheie în limba engleză sau franceză. Vă rugăm nu uitaţi să traduceţi şi titlul şi termenii istorici cheie (majoritatea articolelor vin în această situaţie, adică fără titlu sau termeni istorici cheie traduşi, motiv pentru care ne vedem nevoiţi să le returnăm spre completare).

Vă asigurăm că toate aceste reguli sunt dictate de considerente de ordin calitativ, dorinţa de a avea o revistă cât mai omogenă, cu un aspect de înaltă ţinută ştiinţifică. Ele nu sunt dictate de nici un fel de considerente de ordin personal ci sunt rodul unor decizii colective ale Biroului Executiv.

Vă urăm succes şi vă asigurăm că încercăm să răspundem cerinţelor dvs. în limitele unei activităţi ştiinţifice şi profesionale statutare a asociaţiei noastre.

Cu respect şi consideraţie!

SECRETARIATUL SSIR

Note de lectură:

GHEORGHE CHIŢU – REPREZENTANT AL

LIBERALISMULUI MODERN DIN ROMÂNIA

Doamna profesoară Dorina Nichifor este o veche colaboratoare la presa gorjeană de specialitate, îndeosebi „LITUA. Studii şi cercetări” (editată de Muzeul Judeţean “Al. Ştefulescu”) şi „Rhabon” (periodic al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Gorj), publicând, în ultimul deceniu, în colaborare cu prof. dr. Gh. Nichifor, câteva volume: Gheorghe Chiţu şi liberalismul modern (1998), Gheorghe Magheru – scrisori din exil (2004), dar şi studii de o temeinică documentare: Contribuţia lui Gh. Chiţu la dezvoltarea învăţământului şi culturii, 1828-1879, Din activitatea Ligii Naţionale a Femeilor Române – Gorj, Mărturii gorjene despre Cohorta “Domnul Tudor”, Atitudini antirevizioniste în Gorjul perioadei interbelice ş.a.

După cum uşor se poate vedea, personalitatea lui Gh. Chiţu, figură de seamă a liberalismului modern, a preocupat-o în mod cu totul special, pregătind astfel şi o lucrare de doctorat,  susţinută la Universitatea din Craiova.

Gheorghe Chiţu – reprezentant al liberalismului modern din România (Ed. Sitech, Craiova, 2009, 496 p.) este întâia monografie ce se dedică plurivalentei personalităţi, „adept înfocat al ideilor paşoptiste, militant unionist şi partizan al grupării liberal-radicale condusă de Ion C. Brătianu şi C.A. Rosetti” (prof. univ. dr. Sorin Liviu Damean).

Punându-şi amprenta gândirii sale politice (alături de alţi fruntaşi olteni precum Emanoil Chinezu sau Eugeniu Carada) asupra unei epoci de mari frământări şi transformări istorice radicale, Gh. Chiţu s-a dedicat unui liberalism activ şi pragmatic (difuzat şi în periodicele la care colabora încă din tinereţe), militând pentru consolidarea unui regim monarhic constituţional. Biografia sa este legată de marile momente istorice din sec. al XIX-lea (participarea la revoluţia paşoptistă, fruntaş al mişcării unioniste, teoretician şi practician al dreptului românesc, primar al Craiovei, apoi deputat în Parlamentul României (unde se distinge printr-o oratorie de succes şi iniţiative legislative) şi chiar, în mai multe rânduri, ministru (al Internelor, Învăţământului şi Cultelor), Gheorghe Chiţu a dovedit, dincolo de o voinţă imensă, acea vocaţie de a-şi impune ideile şi personalitatea în varii domenii (viaţă politică, organizare internă, învăţământ, cultură, presă…).

Ca literat, nu pot să trec cu vederea nefericitul episod al demiterii revizorului şcolar Mihai Eminescu (la 1 iulie 1876) şi imputarea (după căderea guvernului conservator, în martie 1876) a sumei de 100 de galbeni, pe care fostul ministru al învăţământului Titu Maiorescu i-o acordase Poetului pentru a-şi susţine doctoratul la Berlin.

Precizăm că „punerea în disponibilitate” a poetului „începând cu 4 iunie 1876” fusese cerută prin Raportul înaintat domnitorului Carol I de Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, la 3 iunie 1876, prin care îşi pierdeau posturile şi ceilalţi revizori, înlocuiţi, cum am zice azi, pe criteriul politic (D.A.N.I.C. fond M.C.I.P., ds.3098/1876, f. 100, orig; f. 96, concept, cu termenul de punere în disponibilitate la 1 iun.; “Monitorul Oficial”, nr. 127, din 10/22 iun. 1876, p.3059 – Arhivele Naţionale ale României, Mihai Eminescu în documente de arhivă, catalog, Ed. Ministerului de Interne, 2001, p. 87).

Am făcut această precizare exactă (cazul a fost cercetat şi de noi într-un documentar) pentru a disipa mistificarea că Poetul ar fi fost înlăturat din funcţie „din cauza publicării unor articole în ziarul «Timpul», în care era vizat şi ministrul” (la «Timpul», Eminescu va ajunge redactor de-abia în toamna târzie a lui 1877, după ce un an de zile trăise, la Iaşi, în mari lipsuri materiale).

În cap. al IV-lea dedicat dezvoltării învăţământului şi culturii, d-na Dorina Nichifor se opreşte asupra acestui „gest regretabil” (Episodul Mihai Eminescu, pp. 263-267): „Măsura îl arunca pe marele nostru poet în complicate lipsuri materiale, cu efecte nefericite asupra activităţii sale ulterioare.” Ca şi rezerva păstrată asupra unei chestiuni nedocumentate încă de cercetători: „eforturile lui Gh. Chiţu de a se constitui o pensie viageră pentru marele poet naţional”…

Dincolo, însă, de aceste chestiuni care ţin de o altă zonă a documentării, lucrarea de doctorat a d-nei Dorina Nichifor este, în cele şase capitole structurată, o dovadă de cercetare asiduă a unor bogate izvoare (Arhivele Statului din Bucureşti, Dolj, Gorj, Arad…, manuscrise din fondul Bibliotecii Academiei, documentare, memorii, corespondenţă, periodice locale regionale şi centrale, chiar site-uri de pe Internet), a unor lucrări, studii şi articole însumând o bogată listă. Beneficiind şi de o Anexă cu ilustraţii alb-negru, monografia dedicată unuia dintre cei mai activi membri fondatori (şi doctrinar) ai Partidului Naţional Liberal, rămas fidel liberalismului radical ilustrat de Ion C. Brătianu, constituie o cercetare fundamentală în domeniu şi un exemplu de structurare analitică a unui vast material documentar.

Ca referent solicitat, în domeniul de specialitate, în unele centre universitare, nu pot trece cu vederea că prof. dr. Dorina Nichifor se adaugă corpului de elită al istoricilor gorjeni, probând o mai veche pasiune şi o reală vocaţie, încoronate, iată, de această strălucită lucrare, de vârf, în istoriografia de azi.

Să menţionăm acurateţea textului (cartea apare într-o editură acreditată de  C.N.C.S.I.S. din cadrul M.E.C. pentru “editare de carte ştiinţifică”), dar şi cu „sprijinul generos al domnului Dragoş Viorel Ionică, fostul nostru elev, administrator al Centrului de Calcul S.A. – Tg.-Jiu”.

 prof. dr. Zenovie CÂRLUGEA