OPERAŢIUNEA NEPTUN şi peştera tezaurului de la Mânăstirea Tismana

Luni, 18 iulie 2011, postul de televiziune GORJ TV vă oferă imagini inedite din Peștera Tezaurului de la Mânăstirea Tismana în emisiunea ”Cine a fost odată-n Gorj” realizată de Cornel Șomâcu. Telespectatorii sunt purtați în subsolul Mânăstirii și în peștera din apropiere de către Gheorghe Birău, directorul BNR Gorj, cel care a publicat recent lucrarea ”Gorjul Bancar” unde povestește și întâmplările legate de tezaur.

Pentru circa doi ani şi jumătate, tezaurul Băncii Naţionale a României s-a aflat în Gorj în regiunea mânăstirii Tismana. Operaţiunea desfăşurată de BNR începând cu luna iulie 1944 şi sfârşită în ianuarie 1947 a purtat numele de cod „Neptun”. Tezaurul a stat într-o peşteră din apropierea aşezării monahale, după cum povestea într-o carte publicată în anul 2010  chiar actualul director al filialei BNR, Gheorghe Birău. După 1989, mulţi dintre gorjeni au aflat cu surprindere că în toamna anului 1944 nu doar regele Mihai şi-a găsit refugiu în Gorj ci şi tezaurul României. Povestea a apărut de mai multe ori în ultimii ani, de la reviste cu specific istoric la materiale de popularizare. Pentru cei care nu ştiu povestea, iată o prezentare succintă. Mai mult de 10 zile de vară(iulie 1944) le-au trebuit autorităţilor pentru a transporta tezaurul BNR de la Bucureşti la mânăstirea Tismana. În iulie şi august 1944, rezerva de aur a României a fost depozitată într-o pivniţă special amenajată. Abia la începutul lui septembrie s-a trecut la pregătirile necesare pentru mutarea tezaurului într-o peşteră din apropierea mânăstirii. Gheorghe Birău, autorul cărţii „Gorjul bancar. Banca Naţională”, explică raţiunile alegerii unei peşteri: „Ideea centrală a depunerii tezaurului în peşteră era aceea că, în cazul unui atac iminent şi a imposibilităţii apărării, „cerul peşterii” să fie dinamitat şi să se formeze astfel un obstacol natural imposibil de trecut.” Amenajarea locaţiei a presupus ridicarea unor pereţi în interior, astuparea tuturor căilor de acces, construirea unei platforme din lemn pentru depozitarea în siguranţă a lăzilor şi, bineînţeles, zidirea intrării. La 13 septembrie 1944, peştera era gata să-şi primească preţioasa comoară, trei zile mai târziu totul aflându-se în interior. Dintr-un proces verbal întocmit de autorităţi atunci aflăm că au fost depuse 4035 casete în greutate de 212 245, 305 kg, din care 189 673,99044 kg aur curat. Mai erau şi 51 casete în greutate brută de 3 057,450 kg aur din tezaurul polonez, rămas la noi din 1939. Din diverse motive, tezaurul României a rămas la Tismana doi ani şi jumătate. Să nu uităm că a fost vorba de o perioadă tulbure, locaţia gorjeană împiedicându-i poate pe ruşi să pună mâna pe el după cum au făcut-o cu alte lucruri. Programul de recuperare a ridicat numeroase probleme la transport care au rămas consemnate în rapoarte. Nu s-a găsit însă rezolvarea enigmei dispariţiei unei părţi din tezaur. Transportul a fost îngreunat şi din cauza faptului că lăzile de depozitare au putrezit din cauza umezelii. Dacă la toate acestea mai adaugăm faptul că transportul s-a făcut în condiţii de iarnă, avem cât de cât un tablou complet al dificultăţilor. Zăpada a făcut un adevărat calvar drumul dintre Tismana şi Târgu-Jiu. Astfel, în ziua de 28 ianuarie 1947, una din maşinile cu aur s-a răsturnat la ieşirea de pe podul din Peştişani, casetele ajungând în râu dar fără să păţească nimic. Acestea şi-au continuat drumul spre gara Tg-Jiu cu o altă maşină. Tot de o altă maşină a fost nevoie după ce un camion a derapat într-un şanţ din satul Brădiceni. Nu au lipsit nici alte evenimente, cum ar fi deteriorarea unor casete în timpul transportului ş.a. Transportul s-a desfăşurat între 25 ianuarie şi 4 februarie 1947. Tezaurul a plecat, aşa cum venise, cu trenul de la Tg-Jiu la Bucureşti. Pe baza raportărilor Căilor Ferate Române, garniturile de tren au transportat înapoi la Bucureşti 3876 casete (circa 195 000 kg), în 20 de vagoane. Aurul ajuns la Bucureşti era mai puţin decât cel adus în 1944 de acolo. Gorjeanul Gheorghe Birău spunea în cartea sa că: „Somnul tezaurului a fost totuşi deranjat în iarna anului 1945, când la 16 ianuarie s-a pătruns în grotă printr-o deschizătură betonată ulterior şi s-au ridicat 250 casete cu lingouri tip internaţional în greutate de 11.150 kg aur brut”. Cea mai plauzibilă variantă, a localnicilor care au supravieţuit evenimentelor, ar fi că ruşii au făcut toate astea. Folclorul local merge pe varianta hoţilor simplii. Taina tezaurului pare să fi fost ascunsă însă în adâncul muntelui. Cu ani în urmă, prestigioasa revistă „Magazin Istoric” a încercat să elucideze misterul mai ales că între cele relatate de Gheorghe Birău şi rezultatul proceselor-verbale există diferenţe foarte mari. Astfel, din 4035 de casete , în greutate totală de 212 245,305 kg au ajuns la Bucureşti doar 3876 casete, în greutate de circa 195.000 kg. Doar că lipsa ar fi de 159 de caste. Ca bani, paguba BNR la preţurile actuale ale aurului se cifrează la peste 5000 de miliarde de lei vechi.

Elucidarea acestui mister îl puteți afla în emisiunea CINE A FOST ODATĂ-N GORJ din 18 iulie a.c.