CINE A FOST ODATĂ-N GORJ: Ion Grigoroiu

Emisiunea „Cine a fost odată-n Gorj” propune luni, 1 octombrie 2012, ora 18.30, telespectatorilor  GORJ TV o întâlnire cu o personalitate de prim rang a învăţământului gorjean, profesorul Ion Grigoroiu. Despre cel care a fost 26 de ani director la Şcoala Generală Leleşti, dar şi primul inspector şcolar general al judeţului Gorj în 1968 vorbeşte profesorul de istorie Grigore Alexandrescu, cel care i-a călcat pe urme în ultimii ani.

Ion Grigoroiu  a rămas în memoria celor din Leleşti, şi nu doar a lor, ca făuritor de şcoală şi omul care a condus această instituţie în intervalele 1948-1962 şi 1968-1980. Cei din învăţământ îşi mai aduc aminte cu siguranţă de orchestra de muzicuţe a elevilor sau cea de viori, apreciate şi premiate în epocă.

În perioada dintre 1962-1968 a fost revizor şcolar şi apoi inspector şef al Inspectoratului Şcolar al Raionului Târgu-Jiu. În anii din urmă, când se afla la pensie dar continua să vină la şcoală, Ion Grigoroiu îşi caracteriza toată această muncă: „Dar odată învinse greutăţile, se uită şi rămâne bucuria realizărilor ccare îţi luminează sufletul când treci pe lângă ele. Şi, Doamne, ce bine te simţi la bătrâneţe cu astfel de lumini pe frunte, lumini ale împlinirilor.”

Acelaşi Ion Grigoroiu a fost veteran de război, a condus chiar această organizaţie la nivel de comună şi a primit nenumărate titluri şi distincţii pentru această calitate sau pentru profesia de dascăl. Grigore Alexandrescu şi-l aminteşte ca dedicat şcolii până în ultimele zile de viaţă, printre colegii de cancelarie de câte ori avea ocazia şi mult după pensionare.

Evoluţia dascălului Ion Grigoroiu se confundă cu cea a şcolii care îi poartă acum numele. Dar şcoala din această localitate este mult mai veche, din 1842. Din 1923 avem atestări despre învăţământ gimnazial la Leleşti. Dar despre toate astea şi despre istoria aşezării care în acest an aniversează 525 de ani de la atestare în interviul cu profesorul Grigore Alexandrescu.

prof. Cornel Şomâcu

Reclame

Memoria Holocaustului

Eveniment editorial

Biblioteca Judeţeană „Christian Tell” a găzduit marţi, 25 septembrie 2012, în prezenţa unui public numeros, un eveniment editorial la care au participat şi membri ai Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Gorj. Prin prezenţa autorilor şi a cărţilor lansate, a invitaţilor şi a publicului numeros, manifestarea a constituit un moment de referinţă pentru gorjeni. Au fost prezenţi printre alţii, prof. univ. dr. George G. Potra, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, director executiv al Fundaţiei Europene Titulescu, Excelenţele Sale Ambasadorii Aurel Turbăceanu şi Nicolae Ecobescu, distinsa doamnă Sorana Georgescu-Gorjan, brâncuşiolog de talie mondială şi fiica ing. Ştefan Georgescu-Gorjan, constructorul Coloanei Infinite, poetul şi publicistul Nicolae Dragoş ş.a. Alături de distinşii invitaţii, au luat cuvântul dr. ing. Ion Călinoiu, preşedintele Consiliului Judeţean, prof. dr. Gheorghe Nichifor, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Gorj, prof. univ. dr. Nicolae Brânzan, de la Universitatea „C. Brâncuşi” Târgu-Jiu şi doamna dr. Olimpia Bratu, director Biblioteca Judeţeană „Christian Tell”.

Evenimentul editorial a adus în atenţia publicului târgujian cărţile: Brâncuşi-Titulescu. Suflete pereche, ediţie trilingvă (română, franceză şi engleză), plus volumele Pro şi Contra Titulescu, toate fiind scoase la Editura Fundaţiei Europene Titulescu şi avându-l ca îngrijitor de ediţii pe prof. univ. dr. George G. Potra.

Românii de pe Valea Timocului

Din viaţa Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, cu istoricul Bogdan Teodorescu: Cursurile de vară

INTERVIU:

La finele Cursurilor de vară defăşurate în acest an la Piteşti, distinsul istoric Bogdan Teodorescu, secretar general al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, ne-a răspuns cu amabilitate la câteva din întrebările referitoare la organizarea acestor cursuri de-a lungul timpului. Scriem aceste rânduri încă purtând parfumul de iulie al zilelor petrecute în Ţara Argeşului, în compania colegilor profesori de istorie, membri ai Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.

Reporter: Ce înseamnă pentru dumnevoastră, profesorul Bogdan  Teodorescu, Cursurile de vară ale Societăţii de Ştiinţe Istorice din România şi în ce an aţi participat pentru întâia oară?

prof. dr. Bogdan Teodorescu: Sunt multe de istorisit despre aceste cursuri. În primul rând, din cele peste 30 de Cursuri de vară care s-au organizat din 1968 şi până astăzi, cred că am participat la mai mult de jumătate. Desigur modul în care se desfăşurau acum 40 de ani aceste cursuri nu diferă în mod esenţial de ceea ce se întâmplă azi, dar trebuie să precizez totuşi că în anii de început un accent foarte important cădea pe durata cursurilor, de regulă aproape un număr dublu de zile decât astăzi. Aproape 12-14 zile de rugulă şi cu un accent special pe partea de dezbateri.

Trebuie de asemenea să amintim că în acei ani cursurile se desfăşurau de regulă în mari centre universitare, precum Clujul, sau la Suceava, unde se înfiinţase relativ recent facultatea de istorie, dar şi la Constanţa, pe atunci fără o facultate de istorie, dar foarte aproape de Bucureşti, cu Universitatea şi implicit cu importanta facultate de istorie de acolo. Deci partea de dezbatere ştiinţifică, esenţială de altfel, dura 5-7 zile, se bucura de participarea unor profesori din învăţământul universitar, persoane din mediul academic şi nu în ultimul rând şi de profesori din preuniversitar, recomandaţi pentru prestigiul şi autoritatea lor.

În ceea ce priveşte semnificaţia pe care au avut-o pentru mine Cursurile de vară ale Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, vreau să apreciez că ele au fost esenţiale în perfecţionarea mea ca profesor în primul rând şi chiar ca cercetător ştiinţific. Pe de altă parte trebuie să spun aici şi că de-a lungul timpului am urcat poate şi datorită perseverenţei cu care le-am urmat, un întreg „Cursus Honorum”, îmi îngădui să spun şi acest lucru, de la audient al cursurilor la moderator şi mai apoi la funcţia foarte importantă de responsabil de organizarea şi buna lor defăşurare, în anii în care am funcţionat ca secretar al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.

Pe scurt vorbind, aceste cursuri sunt o pasiune de aproape o viaţă. Ele reprezintă un mod foarte personal de a socializa alături de colegi şi în acelaşi timp de a înţelege mai bine ce înseamnă predarea şi cercetarea istoriei. Nu în ultimul rând, Cursurile de vară reprezintă şi un mod original de a comunica cu cei la care ţin foarte mult şi cărora le apreciez meritele.

Reporter: Domnule profesor, în ultmii ani s-a remarcat scăderea participanţilor la Cursurile de vară organizate de Societatea de Ştiinţe Istorice din România. Există o explicaţie pentru acest fapt?

prof. dr. Bogdan Teodorescu: Sunt foarte multe explicaţii şi întrebarea aceasta e chiar mai bună decât cea precedentă. Prima şi cea mai importantă explicaţie este aceea că scăderea numărului de participanţi a coincins din păcate şi cu scăderea numărului de membrii al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România şi, lucru oarecum şi mai dramatic, cu îmbătrânirea societăţii în ansamblul ei şi în fiecare dintre filiale.

Pe de altă parte trebuie să spunem că deşi ne-am străduit să organizăm cât mai bine cursurile, nu am putut să lichidăm în întregime taxa de participare, iar aceasta pentru unii dintre noi, deşi modică, a însemnat o barieră practic imposibil de trecut. Nu ascund nici faptul care va stârni o mulţime întreagă de discuţii şi poate chiar de reproşuri, acela că în general preşedinţii de filială au păstrat pentru ei dreptul de a participa la cursuri şi că în multe situaţii şi împrejurări ceilalţi membrii ai filialelor au raportat în timp că nu au ştiut întotdeauna de locul, perioada şi condiţiile de participare.

Aş mai spune că în urmă cu câţiva ani am impus drept condiţie pentru preşedinţii de filiale, participarea la cursuri împreună cu cel puţin un membru mai tânăr al filialei respective.

Pe de altă parte trebuie să mai spun şi cu asta aş încheia, că scăderea numărului de participanţi la Cursurile de vară se datorează şi unui proces lent dar sigur de depreciere a istoriei ca disciplină de studiu, în programele şcolare şi în planurile de învăţământ, şi în ideea pe care unii o au încă şi anume că dezbaterile care altădată ne animau pe toţi, produceau idei şi obiective noi, semnificative, nu şi-ar mai avea rostul întrucât istoria este din ce în ce mai mult margializată şi orice încercare de a-i reabilita şi consolida statutul este din capul drumului blocat.

Reporter: Aţi fost dintotdeauna o sursă de istorioare de fiecare dată gustate de ceilalţi participanţi la Cursurile de vară. Pentru că aminteaţi de profesorii tineri, dacă ar fi să rememoraţi astăzi cîteva dintre amintirile dragi, care ar fi acestea?

prof. dr. Bogdan Teodorescu: Sunt pus în dificultate pentru că numărul acestor amintiri este încă important, în sensul că ţin minte încă multe, fiind foarte dificil să îmi aduc aminte de vreuna dintre ele, care să fie mai importantă decât celelate.

Sigur, s-au întâmplat multe de-a lungul timpului. Eu aş spune că dacă ar fi să facem o diferenţă între cele peste 16-17, poate chiar 20 de Cursuri de vară, la care am participat, aş putea face o diferenţă între cele din anii ‛70, cele din anii ‛90 şi ultimele.

Cele din anii ‛70 au avut drept particularitate esenţială între altele şi numărul foarte mare de profesori tineri şi foarte tineri, care participau la aceste dezbateri. Fără ca să povestesc vreo istorioară anume aş spune că dezbaterile care se desfăşurau de regulă pe durata a trei-patru ore, ce treceau de regulă pe nesimţite, erau foarte vii, pentru că participanţii erau în bună măsură oameni tineri  şi foarte tineri, interesaţi de istorie şi foarte interesaţi de profesunea didactică, desigur foarte mulţi dintre ei cu mare aplomb critic şi trebuie să recunosc, mai puţin autocritic. Dezbaterile erau un spectacol, în cursul cărora aveau loc schimburi de replici interesante, aveau loc discuţii contractorii, uneori la tensiuni intelectuale foarte înalte, şi unde desigur moderatorii lor, profesorii vârstnici şi prestigioşi ai acelui timp, ştiau aproape întotdeauna să le dezamorsese cu o glumă bine ţintită şi aici trebuie să spun, marele nostru mentor, profesorul Iordănescu, fiind un maestru indubitabil.

A doua perioadă a fost aceea în care datorită unei împrejurări excepţionale, nu ştiu dacă meritată sau nu, am devenit secretar general al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România şi am avut parte de organizarea mai multor serii de cursuri în prima parte a anilor ‛90. Aici dominanta esenţială a fost un anumit echilibru între partea de dezbatere, fie ea ştiinţifică, didactică şi partea să zicem de investigare în teren, de excursii interesante şi semnificative, uneori însă desfăşurate din dorinţa organizatorilor locali până dincolo de limitele răbdării şi nivelului de suportabilitate  a fiecăruia dintre noi.

Îmi aduc aminte de o excursie făcută în judeţul Cluj, cred că era în 1995, poate unii dintre participnaţii mai vârstnici şi-o amintesc, când am plecat din localitatea de reşedinţă dimineaţa, la ora 6.30-7.00, şi ne-am întors mult după miezul nopţii. S-au întâmplat atunci foarte multe lucruri interesante, au fost chiar câteva accidente, unele se puteau termina cu efecte dramatice. Din fericire am scăpat, dar ceea ce îmi aduc aminte, mai presus de orice altceva, este că organizatorul de atunci a făcut cu răbdare, calm şi cu foarte multă pasiune programul, indiferent de protestele celor în cauză, care pe la ora 19-20, în faţa a încă trei-patru obiective  care trebuiau vizitate după căderea nopţii, au protestat vehement. Inutil însă. Autocarul a fost bine ambalat, şoferul şi el obosit mort a fost convins să îşi continue drumul. Îmi aduc aminte, e adevărat, m-am numărat printre acele două-trei persoane care au coborât din maşină în semn de protest şi, sigur, am încercat să îl conving pe organizator că nu este cazul să ne supunem unei asemenea „maltratări”. Eu am avut umor, persoana în cauză nu, trezindu-ne după puţină vreme cu un poliţist, nu ştiu de unde apărut, şi care sub pretextul că ne-am aşezat în mijlocul drumului şi că întrerupem circuaţia, ne-a urcat într-o maşină ducându-ne la autocarul care gonea cu aproape 100 km pe oră înaintea noastră.

A treia etapă am caracterizat-o mai devreme. Este o etapă nu mai puţin semnificativă, dar pentru noi important este că acest cursuri nu au murit. Că ele continuă, că există un grup de persoane dăruite acestui ciclu de activităţi educative organizate de Societatea de Ştiinţe Istorice din România, care le frecventează cu regularitate. Sigur aici aş putea spune că de fiecare dată când se iveşte câte o ocazie, în ceea ce mă priveşte încercând întotdeauna şi cu mijloace specifice vârstei, să destind atmosfera.

Ultima oară chiar acum câteva zile vorbind despre Matei Basarab şi despre Clubul Mateina, am reamintit colegilor despre un document foarte interesant. Vorbesc desigur despre ultimele cuvinte spuse şi reţinute de Mihai Eminescu cu doar câteva zile înainte de moarte şi am remarcat după ce totul s-a terminat că mai mulţi dintre cei prezenţi au venit la mine, unii dintre ei fie să se arate şocaţi, că nu auziseră de aşa ceva până acum, alţii să îmi spună că era imposbil ca Mihai Eminescu, nebun, să se dea drept Matei Basarab, fără să înţeleagă însă tâlcul mai adânc pe care această formulare îl avea.

Aş mai spune, şi cu asta doresc să închei, că nu am reuşit să mulţumesc întotdeauna pe toţi. Au existat întotdeauna pe lângă momente amuzante şi altele mai puţin amuzante, unele de-a dreptul neplăcute, dar că aceasta nu m-a determinat să renunţ la ceea ce am întreprins şi că în continuare, atâta vreme cât sănătatea îmi va permite, am să continui sperând că în ceea ce priveşte această cauză am mers întotdeauna pe drumul cel bun.

Redescoperă Gorjul

În perioada 24-30 septembrie 2012, se desfăşoară în Gorj un amplu program de manifestări dedicate turismului gorjean, sub genericul: „REDESCOPERĂ GORJUL – SĂPTĂMÂNA TURISMULUI GORJEAN”. Printre organizatorii acestor activităţi se numără şi Filiala Gorj a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.

Manifestările au debutat luni, 24 septembrie 2012, la Arcani, în prezenţa oficialităţilor locale şi judeţe, desfăşurându-se Simpozionul Național ,,Satul Românesc, sat european”: ,,95 ani de la începuturile mişcării culturale de pe Valea Jaleşului”. ,,Crinul” – prima bibliotecă sătească din Gorj (Arcani, 1917). ,,45 ani de la înfiinţarea Muzeului Satului Arcani”. Au fost susţinute comunicări ştiinţifice, lansări de carte şi reviste de specialitate, în cadrul Muzeului Văii Jaleşului „Profesor Grigore Pupăză”.

Organizatorii manifestării: CJCPCT Gorj, Filiala Gorj a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, Societatea Culturală ,,Jaleşul” Stolojani, Asociaţia Culturală ,,Jaleşul de Sus” Arcani, Asociaţia Culturală IDCON Arcani.

Muzeul Văii Jaleşului „Profesor Grigore Pupăză”:

Memoria Holocaustului

De curând Catedra de istorie de la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” Târgu-Jiu a editat CD-ul MEMORIA HOLOCAUSTULUI – ACTIVITĂŢI DIDACTICE DESFĂŞURATE LA COLEGIUL NAŢIONAL „ECATERINA TEODOROIU” TÂRGU-JIU (2007-2012), cu ISBN 978-973-0-13482-7.

CD-ul conţine un număr de 16 foldere cu materiale care ilustrează activităţile tematice  desfăşurate la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, în format .pdf, video, .mp3, .pps, ilustraţii etc. Holocaustul reprezintă un eveniment unic în istoria umanităţii, care a subminat valorile şi credinţele fundamentale ale civilizaţiei noastre şi a ridicat noi întrebări la adresa societăţii. A fost mult timp un subiect tabu, despre care nu s-a discutat în mod deschis, dar asupra căruia în ultimii ani tot mai mulţi istorici şi cercetători şi-au îndreptat atenţia. Astăzi, mai mult ca oricând, abordarea tematici Holocaustului reclamă imperios lecţia asumării istoriei de către tânăra generaţie. Prin demersul profesorilor de la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, de a organiza activităţi de comemorare a victimelor Holocaustului, s-a avut în vedere, înainte de toate, o dezbatere teoretică cu privire la ideologiile care au susţinut această manifestare rasială şi apoi o componentă practică ce avea să implice elevii în realizarea de materiale documentare cu privire la această problemă extrem de importantă a istoriei.