158 de ani de la Unirea Principatelor Române

Unirea Principatelor Române cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească.

Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate române, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii.

Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune.

La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

„Jur în numele Prea Sfintei Treimi şi în faţa Ţării mele, că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Patriei, că voi fi credincios constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în toată domnia mea voi veghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, uitând toată prigonirea şi ura, iubind deopotrivă pe cel ce m-a iubit şi pe cel ce m-a urât, neavând dinaintea ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei române. Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie ajutor!” (Alexandru Ioan Cuza)

a-i-cuza

 

Reclame

Cartea „Carol I al României. Un monarh devotat”, lansată la Muzeul Naţional Cotroceni

Muzeul Național Cotroceni a găzduit, joi, 12 ianuarie, un eveniment editorial de anvergură prin amplitudinea personalității personajului prezentat, erudiția autorului, seriozitatea și aplecarea spre trecut și mai ales cultura istorică a auditoriului. Lansarea cărții „Carol I al României. Un monarh devotat”, scrisă de profesorul universitar doctor habilitat Sorin Liviu Damean, s-a bucurat de atenția unui public avizat, cunoscător al subiectului, a cărui prezență confirmă interesul pentru reperele reale ale istoriei românești.

I-au fost alături reputatului istoric, născut la Iași, dar cu o carieră universitară desăvârșită la Craiova, directorul general al Muzeului Național Cotroceni, Liviu Jicman, precum și doamna Ștefania Dinu, directorul adjunct al muzeului, în calitate de amfitrioni ai evenimentului.  

Lucrarea pe care distinsul profesor și cercetător Sorin Liviu Damean o propune, se adresează atât specialiștilor, cât și cititorilor obișnuiți, pasionați de istoria modernă a României.  A văzut lumina tiparului la sfârșitul anului 2016, în condiții grafice deosebite, la deja prestigioasa editură „Cetatea de Scaun” de la Târgoviște.carte damean

Cu o structură unitară, în șapte capitole, cartea „Carol I al României. Un monarh devotat” prezintă viața și activitatea lui Carol I, cel care, „ca tânăr prinț german, de numai 27 de ani, se hotărâse în 1866 să accepte o adevărată provocare lansată de reprezentanții elitei politice a României: sarcina dificilă de a conduce destinele unei patrii de sorginte latină, pe care nu o cunoștea și care se afla poziționată la porțile Orientului, o țară a contrastelor, cu un trecut cândva glorios, dar și cu un prezent marcat de statutul de vasalitate față de Sultanul otoman, cu aspirații occidentale, dar cu moravuri orientale. În cei 48 de ani de domnie, monarhul nu se va limita la un rol pasiv, decorativ, ci, dimpotrivă, se va implica activ în diferite sfere de activitate ale societății românești”, așa cum relatează istoricul Sorin Liviu Damean, în lucrarea sa.

Un „veritabil model de om de stat”, dovedind în dese rânduri echilibru,  moderație, prudență sau cumpătare, Carol I s-a impus ca un monarh devotat țării și națiunii.  În anul 2016, când s-au împlinit și 150 de ani de la „instituirea  dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen la Tronul României și a regimului monarhiei ereditare constituționale”, autorul lucrării lansate de curând la Muzeul Național Cotroceni, a consacrat iată, o lucrare biografică dedicată monarhului de origine germană care „nu s-a mulțumit cu cucerirea independenței, ci a căutat să sporească prestigiul statului român”.

Cartea pe care dl. profesor Sorin Liviu Damean o propune cititorilor, este rezultatul unor preocupări mai vechi în direcția subiectului tratat de domnia sa, concretizate de-a lungul timpului prin susținerea unei teze de doctorat, tipărirea unei lucrări monografice, numeroase studii și articole ce tratează „România modernă și monarhul care i-a condus destinele în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului XX”.

Sunt acestea, și multe altele, motive întemeiate pentru a vă invita să citiți o carte scrisă nu doar cu acribia specifică unui istoric reputat, ci și cu condeiul celui ce înțelege devotamentul unui monarh care „s-a închinat cu tot sufletul iubitului său popor, în mijlocul căruia el s-a găsit așa de fericit” (Testamentul Regelui Carol I).

http://www.asociatiapleniceanu.com

Mihai Eminescu despre deputatul gorjean Dincă Schileru

Poetul național, Mihai Eminescu, reprezentant al conservatorismului românesc, nu putea trece cu vederea rolul gorjeanului Dincă Schileru în apărarea celor mulți din lumea satelor. Iată ce scria, cu ironia specifică, în ziarul „Timpul”, din 5 septembrie 1882.

Cititorii noștri au auzit vorbindu-se negreșit de o adunare a sătenilor, botezată cu pomposul nume de „Congres Agricol”, ce trebuia să aibă loc la 29 August expirat (trecut – n.n.) în Curtea de Argeș. Dacă a fost așa sau nu, nu am putea spune deocamdată, că nu a transpirat nimic până acum. Știm numai că inițiativa întâlnirii a fost luată de deputatul Schiler, reprezentant al Gorjului în Cameră (…) Dacă este să dăm crezare unor zgomote ce circulă, „congresul” ar fi fost provocat de dl. C.A. Rosetti însuși, care și-a pus în cap să fie cu orice preț „Mesia” țăranului român.

carte-nichifor