Starea de spirit a gorjenilor la aflarea proclamării independenţei

Săptămâna aceasta întâlnim în calendar o zi cu multiple semnificaţii atât pentru istoria naţională cât şi pentru cea universală. Este ziua de 9 mai, când în anul 1877, în faţa Adunări Deputaţilor, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a citit Proclamaţia de independenţă a ţării faţă de Poarta Otomană adoptată de Parlament în aceiaşi zi, este şi ziua când în anul 1945 Germania nazistă capitula, consfinţind victoria aliaţilor şi sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial în Europa, dar şi ziua când ministrul de externe francez, Robert Schuman, prin declaraţia sa avea să schimbe cursul politicii externe franceze faţă de Germania Federală ducând un an mai târziu la fondarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, nucleul Uniunii Europene de astăzi, fiind celebrată ca ziua a Uniunii Europene.

Iată o imagine emblematică a gloriei și eroismului românesc, trecerea Dunării în 1877

Proclamarea independenţei

După mai bine de patru secole de dominaţie otomană, anul 1877 aduce românilor mult râvnita independenţă, câştigată cu arma în mână pe câmpul de luptă.
După semnarea convenţiei româno-ruse în 4 aprilie 1877 la Bucureşti prin care Rusia se obliga să respecte drepturile politice ale statului român „precum şi a menţine şi apăra integritatea actuală a României”, armata rusă urma să tranziteze teritoriul ţării noastre ca armată prietenă. La data de 12 aprilie acelaşi an Rusia declară război Turciei atrăgând după sine reacţia militară a puterii suzerane asupra României.
În acest context încă înaintea semnării convenţiei în ţară se fac pregătiri de război, fiind constituite încă din noiembrie 1876 un număr suplimentar de unităţi militare, iar armata este reorganizată în iarna 1876-1877. pe plan administrativ se observă intensificarea activităţilor de recrutare a noi contingente şi concentrare a rezerviştilor, precum şi măsuri frecvente de stabilire a rechiziţiilor şi de încurajare a ofrandelor gratuite pentru dotarea armatei.
În situaţia creată prin declararea războiului de către Rusia, armata română a fost nevoită să împiedice pătrunderea trupelor otomane la nord de Dunăre, ostilităţile începând la 21 aprilie când este bombardată Brăila, urmând apoi Calafatul, Bechetul, Olteniţa li Călăraşul. Prin urmare la 29 aprilie este declarată starea de război cu Turcia.
Cu toate acestea nu a fost proclamată independenţa fiind aşteptată de cercurile politice ziua de 10 mai când se aniversa „ziua regelui” amintind de momentul când în urmă cu 11 ani prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul de credinţă.
Ca urmare a intensificării schimburilor de „amabilităţi” între armată română şi cea turcă, a apariţiei primelor victime umane, a presiunii presei, opiniei publice dar şi la presiunea unor cercuri politice la 9 mai în faţa Adunări Deputaţilor, este citită de către ministrul de externe Mihail Kogălniceanu Proclamaţia de independenţă a României faţă de Poarta Otomană şi adoptată de Parlament în aceiaşi zi, însă ratificată de rege pe data de 10 mai..

Telegrama locuitorilor din Tg-Jiu

Din perioada amintită Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale deţine puţine documente, păstrate în câteva fonduri şi colecţii care cuprind informaţii legate de recrutări, rechiziţii, ofrande, scutiri de obligaţii şi altele.
Pentru a vede care era starea de spirit a populaţiei ţării redăm mai jos telegrama locuitorilor din Tg-Jiu la 10 mai principelui Carol:
„ Târgu Jiului,10 mai 1877
Măriei Sale Carol I Domnitorul Românilor.
Măria Ta,
Azi sunt 11 ani de când, înconjurat de speranţele românilor, te-ai urcat pe tronul scumpei noastre ţări, şi de când privim cu fală înflorire României. Tresăltăm de o românească bucurie în suvenirea acestei zile. Dă-ne voie, Măria Ta, să-ţi exprimăm simţămintele noastre de profundă recunoştinţă pentru măreţele acte ce ai realizat patriei române. Ceea ce a mişcat mai ales inimile noastre, în timpurile acestea din urmă, este demna atitudine pe care România, prin Măria Ta, cu ajutorul corpurilor legiuitoare şi a guvernului, a ţinut-o în faţa injustelor atacuri ale Imperiului Otoman. O singură dorinţă, Măria Ta, mai rămâne românilor de împlinit, să vadă sfărâmate legăturile seculare care o unea cu Înalta Poartă. Azi, această dorinţă fiind realizată, contând pe binevoitorul concurs al Puterilor Garante, cu încredere intrăm în noua eră creată României. Mergi înainte, Măria Ta, pe această cale măreaţă, şi noi gorjenii, ca naţiunea întreagă, te vom urma cu speranţele şi aspiraţiile noastre. Apără şi susţine drapelul independenţei României şi te vom înconjura cu încrederea şi iubirea noastră şi te vom apăra cu sângele nostru!. (urmează peste 200 de semnături) ”.

Ion Hobeanu

Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale

Reclame

ANIVERSARE. 9 Mai 1877 – Proclamarea Independenței de Stat

La 9/21 mai 1877, ministrul de Externe Mihail Kogălniceanu a declarat ca răspuns la o interpelare parlamentară: „În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare”. A urmat un război cu multe victime, confruntare care ne-a adus independența.

Dacă în Primul Război Mondial cel mai important lider politic român s-a dovedit Ionel I.C. Brătianu, în Războiul de Independență din 1877-1878 rolul major a fost jucat de premierul I.C. Brătianu, tatăl său. Liderul liberal a ajuns prim-ministru în iulie 1876 și a avut un mandat nu doar lung, ci și plin de realizări. I.C. Brătianu s-a întâlnit la sfârșitul lunii august 1876 cu împăratul Francis Iosif, aflat în vizită la Sibiu. Luna următoare, primul-ministru român însoțit de ministrul de Război și o delegație militară s-au întâlnit la Livadia(în Crimeea) cu țarul Alexandru al II-lea și cu cancelarul Gorceakov.

Eroii României

Așa cum s-a întâmplat în toată istoria noastră, românii nu au obținut nimic fără jertfă. Războiul a început brusc pentru români, pătrunderea trupelor țariste pe teritoriul României fără ripostă din partea românilor, în baza Convenției Militare cu Rusia, ne-a atras riposta otomană prin bombardarea orașelor de la Dunăre: Calafat, Bechet, Oltenița și Călărași(26 aprilie/8 mai). La 9 mai 1877, Camera Deputaților și Senatul au adoptat declarația de independență, ratificată de Carol I în ziua următoare.

Rușii nu și-au dorit participarea armatei române în războiul ruso-otoman dintr-o pricină foarte clară, deși Imperiul de la Răsărit ne garantase ”a menține și a apăra integritatea actuală a României”, obiectivul era sudul Basarabiei, regiune ce revenise României în 1856. Lucrurile pe frontul balcanic au ajutat însă pe români să devină extrem de necesari pentru salvarea frontului rusesc. Marele duce Nicolae,  fratele țarului, a adresat o telegramă domnitorului român unde se spunea: „Turcii, adunând cele mai mari mase la Plevna, ne zdrobesc. Rog a face fuziune, demonstrație și, dacă se poate, trecerea Dunării pe care tu dorești să o faci, între Jiu și Corabia. Această demonstrație este indispensabilă pentru a facilita mișcările mele”. În câteva săptămâni, 120 000  de soldați, dintre care 58 700 în trupele operative, erau gata de ce urma în Balcani.

Armata română a trecut Dunărea pe un pod improvizat lângă Corabia, la 1 septembrie 1877. Erau 38 000 de soldați români (42 de batalioane, 32 de escadroane și 18 baterii) care vor da prima bătălie la 11 septembrie 1877 (30 august stil vechi, ziua de naștere a țarului). Doar pentru Grivița, românii au plătit cu peste 2500 de soldați morți și răniți. Eroismul românilor de la Grivița, Rahova, Plevna, Vidin a grăbit decisiv victoria rusă dar la tratatele de pace, ca de atâtea ori în istorie, românii nu au primit recunoașterea totală  a luptei lor. Reținem totuși remarca istoricului militar A. J. P. Taylor despre Plevna: „este una dintre puținele bătălii care au schimbat cursul istoriei” iar în cele 5 luni de bătălie românii au jucat un rol important.

În amintirea tuturor eroilor din războaiele românilor, să ne amintim de cele spuse de Mihai Eminescu: „O lacrimă şi o cunună de stejar nu sunt însă destul pentru acest mormânt. Să nu plângem şi să nu împletim cununa dacă nu ne aducem aminte că avem mari şi grele datorii către cei căzuţi în luptă”.

C.Ș.

EDITARE. Hartă a județului Gorj din 1917 făcută de armata germană

Anul 2018 este unul special pentru istoricii gorjeni, autoritățile locale au sprijinit apariția mai multor lucrări care să ajungă la marele public. Dacă în martie a văzut lumina tiparului o carte a istoricului Gheorghe Nichifor dedicată Reginei Maria, în luna mai va apare primul volum dintr-o lucrare mai amplă a istoricului Gabriel Sarcină cu documente de arhivă privind Primul Război Mondial. În program mai sunt și alte lucrări istoriografice pe care le vom aminti la timpul potrivit dar și multe alte evenimente cum ar fi Congresul dedicat Ansamblului ”Calea Eroilor”.

Potrivit lui Adrian Tudor, viceprimarul cu problem de cultură la nivelul municipiului Târgu-Jiu, autorităţile municipale au intrat în posesia unei copii a unei hărți a judeţului Gorj realizată de armata germană în anul 1917. Este vorba de o hartă militară executată de armatele germană şi austro-ungară, care oferă detalii de locuire și drumuri cu o precizie uluitoare și pentru prezent. Harta se va regăsi într-o carte de documente din perioada Primului Război Mondial, care va fi lansată în luna mai 2018 cu ocazia Zilelor Municipiului Târgu Jiu, lucrare scrisă de istoricul Gabriel Sarcină.

Acțiuni dedicate Centenarului

Adrian Tudor ne-a declarat în exclusivitate pentru VERTICAL: „Harta Gorjului din 1917 va deveni publică în 23 mai 2018 iar de atunci va putea fi folosită de cercetători, de istorici, ca material didactic în şcoli pentru lecţiile de istorie. Atunci este prevăzută lansarea cărții istoricului Gabriel Sarcină și vorbim de o lucrare impresionantă unde își vor găsi locul pe lângă harta amintită și fotografia document din 1933, când Regele Carol al II-lea a decorat municipiul Târgu Jiu cu Virtutea Militară pentru curajul de care a dat dovadă populaţia oraşului în luptele de la Podul Jiului. Nu ne oprim aici, vor urma alte lucrări istoriografice dar și alte manifestări dedicate Centenarului. Putem spune că la Târgu-Jiu ne-am organizat în așa fel încât istoria să joace un rol central în anul 100 al României Mari”.

prof. Cornel Șomîcu

Acum și pe Facebook!

facebook

Consiliul Național S.Ş.I.R. – Timişoara 2017

În zilele de 26 şi 27 mai 2017 s-au desfăşurat la Timişoara lucrările Consiliului Naţional SȘIR, Gorjul având trei reprezentanţi la nivelul acestei structuri care reprezintă toţi istoricii din România. La reuniunea din acest an, au fost reprezentate peste 20 de filiale S.Ş.I.R.

Oraşul Timişoara a găzduit în zilele de 26 şi 27 mai 2017, Consiliul Naţional al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România. Reuniunea a fost prezidată de prof. univ. dr. Bogdan Murgescu, preşedintele SSIR din România, prof. dr. Bogdan Teodorescu, secretarul general SSIR,  prof. univ. dr. Sorin Liviu Damean, vicepreşedinte, prof. dr. Mihai Pârvulescu, preşedinte Filiala Timiş şi prof. dr. Dumitru Tomoni, preşedinte Filiala Făget. Din partea Gorjului au participat la lucrări prof. dr. Dorina Nichifor – membru al Biroului Naţional Executiv al SSIR, prof. dr. Marcela Mrejeru şi prof. Andrei Popete-Pătraşcu, membri în Biroul Executiv SSIR Gorj.

În cadrul Consiliului Național a fost lansat şi nr. LXXXIV/2017 al Revistei Studii şi Articole de Istorie, care se adresează atât cercetătorilor cât şi profesorilor de istorie din învățământul preuniversitar.

untitled

untitled1

 

„Moștenirea Magherilor” a ajuns la ediția a IV-a

Judeţul Gorj găzduieşte în luna mai  a acestui an, Proiectul educativ „Moştenirea Magherilor” aflat în CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REGIONALE ȘI INTERJUDEȚENE. Proiectul educativ presupune organizarea unui Concurs de istorie cu tema „Contribuţii ale generalului Gheorghe Magheru la făurirea României Moderne”.

Proiectul educativ regional „Moștenirea Magherilor” se află la ediția a IV-a și se desfățoară sub forma unui concurs organizat de Școala Gimnazială „Antonie Mogoș” Ceauru, Bălești, Gorj în colaborare cu urmașii familiei Magheru (inginerul Vlad Magheru), Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj, Filiala Gorj a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, Universitatea din Petroșani, Primăria Municipiului Târgu-Jiu,  Asociația „Școala Gorjeană”, Fundația Cultural-Științifică „General Gheorghe Magheru”, Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale, Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” Gorj, Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu”, Primăria și Consiliul Local Bălești.

Concursul se adresează elevilor din clasele V-VIII. Fiecare școală participă cu un echipaj constituit din 3 elevi ai aceluiaşi an de studiu sau din ani de studiu diferiţi.

Concursul cuprinde 2 probe: Întocmirea unei lucrări din tematica propusă de maximum 10  pagini cu aparat critic, bibliografie şi anexe,  prezentată de fiecare echipaj înscris în concurs (prezentare în Power Point ); A doua probă constă în 20 de întrebări grilă (itemi obiectivi şi semiobiectivi) formulate din bibliografia recomandată. Nerespectarea acestor cerinţe duce la descalificare.

Concursul  se desfăşoară la Școala Gimnazială „Antonie Mogoș” pe data de 20 mai 2017. În prealabil, școlile care doresc să participe la concurs se vor înscrie la adresa de e-mail scoalaceauru@yahoo.com sau somicucornel@yahoo.com.

Se acordă 3 premii şi 3 menţiuni. Se pot acorda şi premii speciale în funcţie de rezultatele obţinute în cadrul concursului. Toţi elevii participanţi vor primi diplome de participare.

afis new

În timpul primei bătălii de la Jiu, din toamna anului 1916, la Târgu-Jiu s-a aflat un colonel francez, delegat al Misiunii Militare Franceze în România

De curând, graţie preotului Doru Drăghici, un iubitor al trecutului şi istoriei Gorjului, cel care de-a lungul timpului ne-a pus la dispoziție numeroase cărți și documente vechi, am intrat în posesia unor informații referitoare la prezența unui colonel francez în desfășurarea operațiunilor militare din timpul Primului Război Mondial, în zona de nord a Târgu-Jiului, pe vremea aceea, comuna Vădeni.

Domnia sa ne-a oferit de această dată o carte document, apărută la sfârșitul anilor douăzeci ai secolului trecut, scrisă de gen. G.A. Dabija: Armata română în răsboiul mondial (1916-1918), vol. II, la Editura Ig. Hertz, din București.

Din paginile cărții, care păstrează amprenta celor mai bine de 80 de ani scurși de la apariția sa, am aflat că în timpul primei bătălii de la Jiu (10/23 octombrie – 16/29 octombrie 1916), în Vădenii Gorjiului s-a dispus funcționarea „centrelor de reîmprospătare a munițiilor”, astfel încât companiile și detașamentele batalioanelor aflate în dispozitiv în zona de nord a județului, comandate de col. Jippa, lt. col. Coandă și col. Obogeanu, au trecut pe aici pentru a-și suplimenta rezervele de muniție. Pe lângă acest centrul de reîmprospătare a munițiilor, la Vădeni a funcționat și comandamentul Grupului Jiu, condus la acea dată de colonelul Ioan Anastasiu, postul de ajutor sanitar și ambulanțe.

Alături de col. I. Anastasiu, la Vădeni, pe întreaga desfășurare a operațiunilor militare s-a aflat și col. francez Fain, delegatul Marelui Cartier General, pe lângă Armata I-a, din partea Misiunii Militare Franceze conduse de generalul H. Berthelot. Să precizăm că Misiunea Militară Franceză se referă la numele a două detașamente cu personal militar și civil trimise de Franța în România, pentru consilierea, sprijinirea și instruirea unităților și autorităților militare române în timpul Primului Război Mondial.

Colonelul francez Fain, alături de soldații români

Iată ce scria colonelul I. Anastasiu, în data de 14/X, ora 21,45, în Ord. Oper. No. 120 pentru ziua de 15/X, de la comandamentul Grupului Jiu, de la Vădeni: „În urma vrednicului atac de astăzi al trupelor noastre, inamicul a fost respins. Pentru a continua în mod desăvârșit succesul zilei de astăzi am toată încrederea că mâine bravele noastre trupe vor continua victoria, izgonind pe vrăjmaș din Vălari și Schela, adică a ne ridica pe înălțimi de unde cu cea mai mare ușurință vom putea izgoni pe vrăjmaș de tot, din țară. În acest scop ordon: Mâine, la 15/X/1916 ora 10 a.m. se va relua mișcarea ofensivă spre Nord. (…) Cer tuturor comandanților de unități a însufleți pe oameni, în vederea atingerii scopului acțiunei de mâine, precum și li se atrage atențiunea că dacă astăzi s-a recurs la împușcarea pe dată a fugarilor, a fost a-i prevesti pe cei care vor mai gândi că pot să fugă depe câmpul de luptă, că moartea îi așteaptă cu siguranță, pe când luptând vitejește, pot să fie numiți bravi și vrednici de numele de român. Pe timpul luptei mă voi găsi la Vădeni. Centrele de reîmprospătare a munițiilor va fi la Vădeni.” (G.A. Dabija, Armata română în răsboiul mondial (1916-1918), vol. II, p. 414-415)

În aceeași noapte de 14 spre 15 octombrie 1916, col. francez Fain, trimitea de la Vădeni, atât Armatei a I-a, cât și generalului Berthelot la Marele Cartier, următoarea telegramă: „Pentru continuarea succesului operațiunilor și spre a fi o unică directivă de conducere, rog a dispune ca colonelul Anastasiu sub comanda căruia s-a obținut acest succes, să fie numit comandant al Diviziei a I-a!” (Ibidem, p. 415)

Ca urmare a telegramei semnate de colonelul francez, se primea următoarea comunicare: „Din Înalt Ordin, colonelul Anastasiu Ioan, se numește comandant al Diviziei a I-a. M.S. Regele adresează mulțumiri comandantului și Grupului Jiu pentru victoria de astăzi!” (Ibidem, p. 416)

Precizăm cititorilor noștri că prezența colonelului francez Fain în Gorj nu a fost singulară, în luna noiembrie a anului 1918, la Târgu-Jiu aflându-se un alt colonel francez pe nume Cagin. De numele acestuia se leagă un alt episod, pe care îl vom relata în curând.

prof. Andrei Popete Pătrașcu

carte

Cartea „Carol I al României. Un monarh devotat”, lansată la Muzeul Naţional Cotroceni

Muzeul Național Cotroceni a găzduit, joi, 12 ianuarie, un eveniment editorial de anvergură prin amplitudinea personalității personajului prezentat, erudiția autorului, seriozitatea și aplecarea spre trecut și mai ales cultura istorică a auditoriului. Lansarea cărții „Carol I al României. Un monarh devotat”, scrisă de profesorul universitar doctor habilitat Sorin Liviu Damean, s-a bucurat de atenția unui public avizat, cunoscător al subiectului, a cărui prezență confirmă interesul pentru reperele reale ale istoriei românești.

I-au fost alături reputatului istoric, născut la Iași, dar cu o carieră universitară desăvârșită la Craiova, directorul general al Muzeului Național Cotroceni, Liviu Jicman, precum și doamna Ștefania Dinu, directorul adjunct al muzeului, în calitate de amfitrioni ai evenimentului.  

Lucrarea pe care distinsul profesor și cercetător Sorin Liviu Damean o propune, se adresează atât specialiștilor, cât și cititorilor obișnuiți, pasionați de istoria modernă a României.  A văzut lumina tiparului la sfârșitul anului 2016, în condiții grafice deosebite, la deja prestigioasa editură „Cetatea de Scaun” de la Târgoviște.carte damean

Cu o structură unitară, în șapte capitole, cartea „Carol I al României. Un monarh devotat” prezintă viața și activitatea lui Carol I, cel care, „ca tânăr prinț german, de numai 27 de ani, se hotărâse în 1866 să accepte o adevărată provocare lansată de reprezentanții elitei politice a României: sarcina dificilă de a conduce destinele unei patrii de sorginte latină, pe care nu o cunoștea și care se afla poziționată la porțile Orientului, o țară a contrastelor, cu un trecut cândva glorios, dar și cu un prezent marcat de statutul de vasalitate față de Sultanul otoman, cu aspirații occidentale, dar cu moravuri orientale. În cei 48 de ani de domnie, monarhul nu se va limita la un rol pasiv, decorativ, ci, dimpotrivă, se va implica activ în diferite sfere de activitate ale societății românești”, așa cum relatează istoricul Sorin Liviu Damean, în lucrarea sa.

Un „veritabil model de om de stat”, dovedind în dese rânduri echilibru,  moderație, prudență sau cumpătare, Carol I s-a impus ca un monarh devotat țării și națiunii.  În anul 2016, când s-au împlinit și 150 de ani de la „instituirea  dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen la Tronul României și a regimului monarhiei ereditare constituționale”, autorul lucrării lansate de curând la Muzeul Național Cotroceni, a consacrat iată, o lucrare biografică dedicată monarhului de origine germană care „nu s-a mulțumit cu cucerirea independenței, ci a căutat să sporească prestigiul statului român”.

Cartea pe care dl. profesor Sorin Liviu Damean o propune cititorilor, este rezultatul unor preocupări mai vechi în direcția subiectului tratat de domnia sa, concretizate de-a lungul timpului prin susținerea unei teze de doctorat, tipărirea unei lucrări monografice, numeroase studii și articole ce tratează „România modernă și monarhul care i-a condus destinele în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului XX”.

Sunt acestea, și multe altele, motive întemeiate pentru a vă invita să citiți o carte scrisă nu doar cu acribia specifică unui istoric reputat, ci și cu condeiul celui ce înțelege devotamentul unui monarh care „s-a închinat cu tot sufletul iubitului său popor, în mijlocul căruia el s-a găsit așa de fericit” (Testamentul Regelui Carol I).

http://www.asociatiapleniceanu.com

Mihai Eminescu despre deputatul gorjean Dincă Schileru

Poetul național, Mihai Eminescu, reprezentant al conservatorismului românesc, nu putea trece cu vederea rolul gorjeanului Dincă Schileru în apărarea celor mulți din lumea satelor. Iată ce scria, cu ironia specifică, în ziarul „Timpul”, din 5 septembrie 1882.

Cititorii noștri au auzit vorbindu-se negreșit de o adunare a sătenilor, botezată cu pomposul nume de „Congres Agricol”, ce trebuia să aibă loc la 29 August expirat (trecut – n.n.) în Curtea de Argeș. Dacă a fost așa sau nu, nu am putea spune deocamdată, că nu a transpirat nimic până acum. Știm numai că inițiativa întâlnirii a fost luată de deputatul Schiler, reprezentant al Gorjului în Cameră (…) Dacă este să dăm crezare unor zgomote ce circulă, „congresul” ar fi fost provocat de dl. C.A. Rosetti însuși, care și-a pus în cap să fie cu orice preț „Mesia” țăranului român.

carte-nichifor

Revista „Studii şi articole de istorie” – apel de colaborare la numărul LXXXIV (2017)

Dragi colegi și colaboratori, începe procesul de elaborare a unui nou număr al revistei „Studii şi articole de istorie” (SAI). Astfel, lansăm apelul de colaborare la numărul LXXXIV (2017) și precizăm și normele de redactare pentru cei interesați.

Subliniem că în numărul pe anul viitor se vor regăsi trei teme speciale (Alternativele de sistem politic și economico-social în secolul XX, 140 de ani de la proclamarea independenței României și Istoria creștinismului 1517-2017) pe lângă grupajele clasice, și că, pentru început, până la 15 decembrie 2016 așteptăm comunicarea titlului contribuției propuse, împreună cu un scurt rezumat (3-5 rânduri).

Mai multe detalii în documentele de mai jos:

Apel de colaborare la SAI numărul LXXXIV (2017)

Norme de redactare SAI