TREI ISTORICI DESCIFREAZĂ MODELUL PARLAMENTAR DINCĂ SCHILERU DINTR-O EPOCĂ DE ASCENDENŢĂ NAŢIONALĂ
Gheorghe Nichifor, Dorina Nichifor şi Andrei Popete – Pătraşcu sunt istorici cu cărţi şi cu deplin meşteşug cărturăresc ca să adâncească spiritul de înţelegere al contemporanilor lor prin judecăţi corecte despre oameni de vrednică amintire în contexte, stări sufleteşti şi evenimente diferite. Şi în plus sunt gorjeni, purtători ai unei gândiri directe, neechivoce, independente transmisă peste timp în mediul social al celui mai moşnenesc judeţ din ţară.
De curând, distinşii profesori au adăugat discursului de la catedră şi isbânda condeiului, scriitura. Au tipărit o carte monografică despre Dincă Schileru o legendă vie a Gorjului (Editura Scrisul Românesc Fundaţia – Editura, Craiova, 2010, 631 p.), după ce au încheiat cu mare succes în anii trecuţi istoria şi a altor două mari personalităţi româneşti, Gheorghe Chiţu şi Alexandru Ştefulescu. În numitorul comun al personalităţilor menţionate reţinem aportul acestora la dezvoltarea şcolii româneşti, singurul tărâm unde se pot forma oameni de mare valoare, producători de valori naţionale şi universale.
Pornind de la ideea că în istorie numai în epocile generoase se cuplează caracterele curate, optimiste şi măriminoase, în lucrarea Domniilor Lor întâlnim o asemenea ocazie atunci când Dincă Schileru este prezentat ca personalitate reprezentativă în anii dinainte şi după 1900: „ apostol imaculat al satului gorjean”, întreprinzător de succes „ în comerţ, exploatarea unei întinse proprietăţi funciare şi industria extractivă pe când industrializarea abia se crea , sau om politic liberal, parlamentar în mai multe rânduri, ctitor de şcoală şi biserici, un inconfundabil „spirit emblematic al meleagului gorjean”.
Dincă Schileru apare ca personalitate când s-au revărsat energiile epocii revoluţionare (1821-1878) în construcţia unei societăţi moderne. A fost din generaţia predispusă la muncă, producţie şi creaţie, cu oameni născuţi în zbuciumul ideilor şi dedicaţi la maturitate proceselor de consolidare şi statornicire a unor forme de viaţă noi.
Lucrarea celor trei istorici are o frumoasă structură impusă pe logică şi istoricitate. Are dezvoltare interogatorie şi de aceea mai este şi incitantă, ca stil, sau îndreptar de viaţă pentru oricine nu lasă timpul să se scurgă în nelucrare, lipsă de voinţă şi de orizont social.
Modelul Dincă Schilerul este al unui om care şi-a creat măsura şi bunul simţ în coordonatele unei epoci „ fericită” şi „bună” de dinaintea primului război mondial. În virtutea conştiinţei sale de a face istorie a ales felul de a fi al unei importante părţi a societăţi româneşti, a moşnenimii, a oamenilor de la munte pe care, probabil, i-a avut în minte marele filozof Constantin Rădulescu Motru atunci, în 1943, când i-a creionat ca prototipi pozitivi ai comportamentului românesc.
Admirabila lucrare ne lasă să înţelegem că viaţa prilejuieşte pentru indivizii unei comunităţi numeroase evenimente. Unii le întâmpină cu oportunitate şi cu implicări din perspectiva binelui uman, alţii cu pasivitate aşteaptă şi tot speră la iviri de mai bine. Istoria, dintotdeauna, i-a reţinut pe cei dintâi. Ei au avut caracter.
Dincă Schileru, moşnean din satul Schela, urmaş al unor vătafi de plai şi panduri a isbândit într-o epocă istorică când procesul democratizării a permis ca tot omul din popor, pe criterul meritocraţiei, să se etaleze ca personalitate. La doar câţiva ani după ce boierimea pierdea privilegiile nobiliare, clăcăşimea se emancipa în treapta moşnenimii, Dincă Schileru a militat şi luptat în noua ordine socială, consolidând restatutările de după anii 1858-1864.
Astăzi este „o legendă vie” căci prin faptele sale „a pregătit şi motivat generaţia reîntregirii neamului” şi poate fi model inconfundabil purtând cu el „pecetea diferenţierii regionale”, sursa şi forţa unităţii în diversitate a poporului român.
PROF. UNIV. DR. DINICĂ CIOBOTEA
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA