Școala de Vară a SȘIR se va desfășura la Agapia, jud. Neamț, în perioada 18-23 iulie 2016, fiind organizată în colaborare cu Asociația Profesorilor de Istorie Neamț (APIN). Tema centrală va fi Modernitatea românească în secolele XIX-XXI. Proiecte de țară – Patrimoniu – Istorie – Educaţie. Conceptul Școlii de Vară a fost prezentat de doamna prof. Elena Preda, coordonator din partea APIN, de vicepreședintele SȘIR prof. dr. Toader Nicoară și de lect. dr. Andrei Florin Sora, membru al Biroului Național Executiv. Activitățile de formare clasice vor fi îmbinate cu forme interactive de pregătire, incluzând vizite de studiu la diverse obiective din județul Neamț. Participanții la școala de vară, în urma unei evaluări și certificări a competențelor profesionale dobândite, vor primi credite de formare şi dezvoltare profesională.

Pentru membrii SȘIR, taxa de participare va fi de 500 de lei (acoperă cazare 6 nopți, 3 mese/zi, mape & hand-out-uri, activitățile incluse în program; nu se acoperă: transportul participanților până la/de la Agapia). Suma se va depune prin transfer bancar în contul Societății de Științe Istorice din România, IBAN RO36RNCB0076029411430001, cu mențiunea „taxă de participare la Cursurile de Vară ale SȘIR (Agapia, 18-23 iulie 2016) pentru dl./dna. ……………., membru al filialei ………. a SȘIR”; copia documentului de certificare a depunerii sumei (sau a viramentului bancar) va fi transmisă prin e-mail în formă scanată pe adresa secretariat@ssir.ro, iar Secretariatul va confirma prin e-mail înregistrarea participării în limita numărului de 50 de locuri rezervate pentru membrii Societății de Științe Istorice din România. Data limită pentru plata taxei de participare este 30 iunie 2016.

Pentru informații suplimentare, persoana de contact este lect. dr. Andrei Florin Sora (telefon 0726916684, e-mail: secretariat@ssir.ro sau florinandrei.sora@istorie.unibuc.ro).

 La fel ca și în anii trecuți, Societatea de Științe Istorice din România va oferi 2 burse care vor consta în participarea gratuită la Școala de Vară (subvenție de 500 de lei, acoperind cazarea, masa și activitățile propriu-zise) și care vor fi acordate unui profesor din învățământul gimnazial și unui profesor din învățământul liceal, cu vârsta sub 35 de ani și calitatea de membri ai SȘIR. Acordarea burselor se va face în urma unui concurs, care va consta în două etape: 1) depunerea pe adresa secretariat@ssir.ro a unui dosar care să cuprindă: CV, scrisoare de intenție și recomandare a unuia dintre membrii conducerii filialei SȘIR din care face parte, până la data de 1 iulie 2016 (termen extins față de 25 iunie) și 2) interviu telefonic.

În curând, la o importantă editură din Iași va vedea lumina tiparului cartea CONTRIBUȚII LA O POSIBILĂ BIBLIOGRAFIE ISTORICĂ A GORJULUI, avându-l ca autor pe distinsul istoric Gheorghe Nichifor.

 „Este reconfortant să constați că locuitorii acestui meleag nu-și dezmint statutul de oameni inteligenți și întotdeauna dornici de afirmare. Numele unora dintre ei nu vor putea fi niciodată ignorate din marea carte a spiritualității românești. Cu siguranță, lucrarea de față se dorește și un îndemn pentru generațiile prezente și viitoare de a purta cu demnitate făclia lucrului bine făcut, dar și un semnal împotriva celor care tratează cu superficialitate știința istorică.” (Ghe. Nichifor)

„Față de patrie – spunea Nicolae Iorga – nu ți-e îngăduit să ai convingeri, ci numai devotament”, în timp ce Lucian Blaga scria: „Nici un popor nu e atât de decăzut încât să nu merite să te jertfești pentru el, dacă îi aparții”. Ce se întâmplă însă astăzi cu noi românii, cu decăderea morală și degradarea socială, fără a pune la socoteală pe cele economice sau politice? Vorbim astăzi despre o degradare generală, a calității vieții, a sistemului de valori, a culturii și educației, dar mai presus de toate, a condiției umane înseși. Ne sunt smulse rădăcinile, și când spun rădăcini spun Istorie și legătura noastră fizică, directă cu istoria: eroii.

Aproape că este stânjenitor să vorbim azi despre eroi. Pentru că unora li se pare demodat, dar dacă nu o vom face astăzi, mâine generația care va urma generației tinere de astăzi nu va mai avea repere, nu va mai avea modele care să dea sens identității noastre. Din nefericire și este o situație obiectiv constatată, în ultimii ani, manualele noastre de istorie deși ar trebui să ilustreze în mod corect istoria națională, consolidând legăturile dintre cei tineri și trecut, nu fac altceva decât să rupă tânăra generație de identitatea lor națională, de tradiții, iar ei eroii, abia dacă mai sunt amintiți, străbunicii noștri, memoria noastră colectivă, sau dacă vreți, legătura certă a noastră cu trecutul și puntea către viitor. Da ar fi normal și firesc, într-o Românie anormală și nefirească, să aprindem o lumânare, să-i rugăm să ne ierte pentru că nu știm să le urmăm exemplul, pentru că nu mai înțelegem astăzi sensul luptei și jertfei lor.

Ajungem astfel să rătăcim, căci fără repere, ne pierdem identitatea națională. Ei, eroii și istoria tăcută a jertfei lor sunt acele repere pe care încet le pierdem din vedere, nu neapărat ignoranți, dar prea preocupați de condiția imediată, directă. Nu mai avem timp să ne hrănim sufletul cu aceste repere, atât de necesare astăzi.

Eroii au fost, sunt și vor rămâne piatra de temelie a comunității, fără de care, identitatea noastră se poate prăbuși. Și atunci se naște o întrebare: Ce datorăm noi eroilor? Cu siguranță, răspunsurile pot apărea într-un mod surprinzător, în funcție de felul în care fiecare își raportează propria existență la eroi. Nu întotdeauna avem nevoie de cuvinte pentru a răspunde la această întrebare. Mă uit pe monumentul eroilor de la Vădeni, sau pe cel de la Budieni, ambele din Gorj, și văd săpate în piatră numele străbunicilor mei căzuți în Primul Război Mondial și nu am nevoie de cuvinte. Mă uit la stema Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” și văd o lacrimă stilizată, o cruce, o flacără arzând în memoria celor care au fost, sunt și trebuie să rămână eroii noștri. Nu avem nevoie de cuvinte în fața eroilor, ci doar de o inimă care să simtă pulsând istoria familiilor noastre prin vene. Fără ei, astăzi noi nu ne-am numi români, nu am duce mâna la piept atunci când se intonează Imnul național și nu am avea credința că cele trei culori: albastru, galben și roșu simbolizează într-un cuvânt România de astăzi.

http://www.andreipopete.wordpress.com