HISTORIA C.N.E.T. – Premiul „Aurelian Iordănescu” S.Ş.I.R.

Reclame

S-a stins Alexandru Doru Şerban

Mult prea devreme şi nemeritat, ne-a părăsit astăzi, după o lungă şi grea luptă cu o boală nemiloasă, cel care a fost Alexandru Doru Şerban, autor a peste 40 de volume de cercetare istorică şi a tradiţiilor spiritualităţii gorjene. Nu ne vom mai putem bucura de chipul blând şi sufletul său bun, om de aleasă preţuire, dedicat cercetării istoriei acestor meleaguri. Nu-l vom uita niciodată şi va rămâne veşnic în sufletele noastre, blând şi bun cum a fost toată viaţa.

† Dumnezeu să-l odihnească!

Conducerea Filialei Gorj a S.Ş.I.R.

 

Cursurile de Vară S.Ş.I.R. 2011

OPERAŢIUNEA NEPTUN şi peştera tezaurului de la Mânăstirea Tismana

Luni, 18 iulie 2011, postul de televiziune GORJ TV vă oferă imagini inedite din Peștera Tezaurului de la Mânăstirea Tismana în emisiunea ”Cine a fost odată-n Gorj” realizată de Cornel Șomâcu. Telespectatorii sunt purtați în subsolul Mânăstirii și în peștera din apropiere de către Gheorghe Birău, directorul BNR Gorj, cel care a publicat recent lucrarea ”Gorjul Bancar” unde povestește și întâmplările legate de tezaur.

Pentru circa doi ani şi jumătate, tezaurul Băncii Naţionale a României s-a aflat în Gorj în regiunea mânăstirii Tismana. Operaţiunea desfăşurată de BNR începând cu luna iulie 1944 şi sfârşită în ianuarie 1947 a purtat numele de cod „Neptun”. Tezaurul a stat într-o peşteră din apropierea aşezării monahale, după cum povestea într-o carte publicată în anul 2010  chiar actualul director al filialei BNR, Gheorghe Birău. După 1989, mulţi dintre gorjeni au aflat cu surprindere că în toamna anului 1944 nu doar regele Mihai şi-a găsit refugiu în Gorj ci şi tezaurul României. Povestea a apărut de mai multe ori în ultimii ani, de la reviste cu specific istoric la materiale de popularizare. Pentru cei care nu ştiu povestea, iată o prezentare succintă. Mai mult de 10 zile de vară(iulie 1944) le-au trebuit autorităţilor pentru a transporta tezaurul BNR de la Bucureşti la mânăstirea Tismana. În iulie şi august 1944, rezerva de aur a României a fost depozitată într-o pivniţă special amenajată. Abia la începutul lui septembrie s-a trecut la pregătirile necesare pentru mutarea tezaurului într-o peşteră din apropierea mânăstirii. Gheorghe Birău, autorul cărţii „Gorjul bancar. Banca Naţională”, explică raţiunile alegerii unei peşteri: „Ideea centrală a depunerii tezaurului în peşteră era aceea că, în cazul unui atac iminent şi a imposibilităţii apărării, „cerul peşterii” să fie dinamitat şi să se formeze astfel un obstacol natural imposibil de trecut.” Amenajarea locaţiei a presupus ridicarea unor pereţi în interior, astuparea tuturor căilor de acces, construirea unei platforme din lemn pentru depozitarea în siguranţă a lăzilor şi, bineînţeles, zidirea intrării. La 13 septembrie 1944, peştera era gata să-şi primească preţioasa comoară, trei zile mai târziu totul aflându-se în interior. Dintr-un proces verbal întocmit de autorităţi atunci aflăm că au fost depuse 4035 casete în greutate de 212 245, 305 kg, din care 189 673,99044 kg aur curat. Mai erau şi 51 casete în greutate brută de 3 057,450 kg aur din tezaurul polonez, rămas la noi din 1939. Din diverse motive, tezaurul României a rămas la Tismana doi ani şi jumătate. Să nu uităm că a fost vorba de o perioadă tulbure, locaţia gorjeană împiedicându-i poate pe ruşi să pună mâna pe el după cum au făcut-o cu alte lucruri. Programul de recuperare a ridicat numeroase probleme la transport care au rămas consemnate în rapoarte. Nu s-a găsit însă rezolvarea enigmei dispariţiei unei părţi din tezaur. Transportul a fost îngreunat şi din cauza faptului că lăzile de depozitare au putrezit din cauza umezelii. Dacă la toate acestea mai adaugăm faptul că transportul s-a făcut în condiţii de iarnă, avem cât de cât un tablou complet al dificultăţilor. Zăpada a făcut un adevărat calvar drumul dintre Tismana şi Târgu-Jiu. Astfel, în ziua de 28 ianuarie 1947, una din maşinile cu aur s-a răsturnat la ieşirea de pe podul din Peştişani, casetele ajungând în râu dar fără să păţească nimic. Acestea şi-au continuat drumul spre gara Tg-Jiu cu o altă maşină. Tot de o altă maşină a fost nevoie după ce un camion a derapat într-un şanţ din satul Brădiceni. Nu au lipsit nici alte evenimente, cum ar fi deteriorarea unor casete în timpul transportului ş.a. Transportul s-a desfăşurat între 25 ianuarie şi 4 februarie 1947. Tezaurul a plecat, aşa cum venise, cu trenul de la Tg-Jiu la Bucureşti. Pe baza raportărilor Căilor Ferate Române, garniturile de tren au transportat înapoi la Bucureşti 3876 casete (circa 195 000 kg), în 20 de vagoane. Aurul ajuns la Bucureşti era mai puţin decât cel adus în 1944 de acolo. Gorjeanul Gheorghe Birău spunea în cartea sa că: „Somnul tezaurului a fost totuşi deranjat în iarna anului 1945, când la 16 ianuarie s-a pătruns în grotă printr-o deschizătură betonată ulterior şi s-au ridicat 250 casete cu lingouri tip internaţional în greutate de 11.150 kg aur brut”. Cea mai plauzibilă variantă, a localnicilor care au supravieţuit evenimentelor, ar fi că ruşii au făcut toate astea. Folclorul local merge pe varianta hoţilor simplii. Taina tezaurului pare să fi fost ascunsă însă în adâncul muntelui. Cu ani în urmă, prestigioasa revistă „Magazin Istoric” a încercat să elucideze misterul mai ales că între cele relatate de Gheorghe Birău şi rezultatul proceselor-verbale există diferenţe foarte mari. Astfel, din 4035 de casete , în greutate totală de 212 245,305 kg au ajuns la Bucureşti doar 3876 casete, în greutate de circa 195.000 kg. Doar că lipsa ar fi de 159 de caste. Ca bani, paguba BNR la preţurile actuale ale aurului se cifrează la peste 5000 de miliarde de lei vechi.

Elucidarea acestui mister îl puteți afla în emisiunea CINE A FOST ODATĂ-N GORJ din 18 iulie a.c.

Cine a fost odată-n Gorj: Despre rezistența anticomunistă în Gorj

Emisiunea ”Cine a fost odată-n Gorj” din 11 iulie 2011 are drept temă momente din trecutul anticomunist al Gorjului, o invocare a acestora putând să se facă cu ajutorul profesorului Gheorghe Gorun, cel care a scris mai multe lucrări pe această temă.

Profesorul doctor Gheorghe Gorun a oferit istoriografiei româneşti mai multe lucrări document despre perioada comunistă, mai puţin bătută de istorici. În lipsa documentelor, unele aflate încă sub sistemul de interdicţie al arhivelor, istoricul gorjean foloseşte cu abilitate mărturiile orale dar şi memorialistica, jurnalele, amintirile şi pe cât se poate corespondenţa. Vorbim despre o carte deosebit de necesară şi care reuşeşte să acopere în mică măsură un imens gol al acestei perioade.

Despre rezistenţa anticomunistă din judeţele Gorj şi Mehedinţi se vorbeşte în documentele serviciilor secrete încă din septembrie 1944. Oficial însă, Mişcarea Naţională de Rezistenţă a luat fiinţă în septembrie 1945. Ca urmare a reliefului şi ofiţerilor originari de aici, Gorjul intra în planurile Mişcării de Rezistenţă din Oltenia.
Se pare că în toate proiectele rezistenţei armate, Mânăstirea Tismana ocupa un loc central. La Tismana urma să fie instalat un aparat de emisie-recepţie, lăcaşul de cult oferind adăpost  tuturor celor aflaţi în pericol să fie arestaţi de Securitate. În teorie, mişcarea de rezistenţă urma să devină activă doar la sosirea ajutorului străin.
Chiar dacă era băcăuan la origine, stareţul Gherasim Iscu va juca un rol important în mişcarea de rezistenţă. El îi va adăposti pe membrii mişcării dar va recomanda şi oameni de încredere pentru mişcare cum au fost: Jean Bărbulescu, directorul şi proprietarul săptămânalului „Gorjanul”; generalul Săvoiu, căpitanul Căpăţână, maiorul Victor Căpăţână, Saiu Ciotor, fost prim-preşedinte al tribunalului şi mai mulţi negustori.
Securitatea a făcut arestări şi percheziţii la mânăstire. Atât stareţul Gherasim Iscu cât şi urmaşul său Gherasim Cărăvan vor fi arestaţi, la fel şi generalul Ion Carlaonţ. Vor plăti cu viaţa în temniţele comuniste implicarea în evenimente.
Un alt caz relatat de profesorul Gheorghe Gorun  se referă la soarta fraţilor Marin şi Andrei Ţucă. Căpitanul Marin Ţucă a fost arestat în 1948 pentru că ascunsese arme pentru rezistenţă şi va fi executat, cel mai probabil, în 1953. Aflăm amănunte despre grupul condus de căpitanul Nicolae Trocan care a dominat zona Gorj-Mehedinţi. Şi mulţi, mulţi alţii.
Iubitorului de istorie nu trebuie să îi lipsească aceaste cărți din bibliotecă. Mai ales că istoricul gorjean atinge şi alte două probleme care au marcat istoria acestor meleaguri, colectivizarea şi revolta minerească de la Motru din 1981. Cititorul este purtat prin colectivizarea şi rezistenţa la colectivizare în anii 1949-1952/1953, răscoalele ţăranilor din Piscuri şi Ungureni-Văgiuleşti.
Un capitol important este consacrat gorjenilor în rezistenţa comunistă: profesorul Ion Manolescu, învăţătorii Alexandru Stoichiţescu, Ion N. Rădoi, Grigore Pupăză, naţional-ţărănistul Petre Adamescu, inginerul Marin Gheorghe, doctorul Octavian Vulpe, economiştii Grigore Lupescu şi Ion Roşca, dizidentul Eugen Şerbănescu etc.
Lucrarea „Rezistenţa anticomunistă în judeţul Gorj reflectată în mentalul colectiv” a constituit teza de doctorat a profesorului Gheorghe Gorun. Aşa cum remarca prof. univ. dr. Doru Radoslav, cel care a semnat prefaţa lucrării, „trebuie remarcat faptul că, în majoritatea cazurilor cercetate, contribuţiile autorului sunt inedite, iar capitolul dedicat revoltei minerilor din 1981 este un model de cercetare şi analiză, privind revoltele muncitoreşti desfăşurate între 1970 şi 1989.”

Altfel despre istorie

RADIO TÂRGU-JIU

Emisiunea: ALTFEL  DESPRE  ISTORIE 

miercuri, 7 iulie 2011, ora 14.10

Realizator: prof. dr. GHEORGHE NICHIFOR

 

Tema emisiunii: Ce ştim despre Ungaria Mare?

http://www.radiotargujiu.ro/

2 iulie – Pomenirea lui Ştefan cel Mare