Eroii acestor ţinuturi s-au dus, în timp, pe rând, ca să doarmă puţin. De atâtea ori însă s-a promis solemn că nu vor fi uitaţi între ierburile înalte şi încâlcite ale cimitirelor. O să vedeţi, în cele ce urmează, că unul, cel puţin unul, Ioan Popilian – recompensat, pentru faptele sale de vitejie din vremea primului război mondial, cu medaliile “Virtutea Militară de Război”, “Bărbăţie şi Credinţă”, “Crucea Comemorativă cu Baretă Jiu” şi “Sfântul Stanislav” – a fost uitat. Dovadă fiind mormântul din Cimitirul Central al Târgu-Jiului, la care doar crucea de piatră încă rezistă. În rest, locul de veci al eroului oraşului Târgu-Jiu se şterge una cu pământul, puţin câte puţin. Şi-apoi, eu l-am căutat şi l-am găsit pentru că ştiam că trebuia să fie, alţii n-ar fi dat de el pentru că autorităţile nu au catadicsit să pună măcar un semn indicator către mormânt. Iar în lista cu personalităţile ce şi-au găsit odihna în Cimitirul Central al municipiului Târgu-Jiu, Ioan Popilian nu este înregistrat! Iniţiatorului şi organizatorului rezistenţei de la Podul Jiului i s-ar fi cuvenit onoruri veşnice! Ignoranţa edililor însă l-a condamnat la uitare…
Cel mai brav poliţist gorjean din ultima sută de ani
Ioan (Iancu) Popilian a fost cel mai brav poliţist gorjean din ultima sută de ani. Filele istoriei noastre i-au consemnat vitejia de care a dat dovadă la luptele de la Podul Jiului, din ziua de 14/27 octombrie 1916, când locuitorii Târgu-Jiului au opus o dârză rezistenţă puternicei ofensive germane.
Subcomisarul nostru, atunci în vârstă de 37 de ani, împreună cu sergenţii de stradă Gheorghe Udroiu, Petre Rădăcină, Gheorghe Popescu, Nicolae Giorgi, Vasile Vintilă, Gheorghe Bistriţeanu, Grigore Trantea, Constantin Tatu, Vasile Ruşeţ, cu elevii cercetaşi, cu femei, bătrâni şi copii, au alergat la podul care trebuia apărat. Având şi cunoştinţe militare, Popilian a amplasat luptătorii şi le-a ordonat foc continuu asupra inamicului.
În scurt timp, au venit în ajutor militarii aflaţi în spitalul oraşului, împreună reuşind ca, după câteva ore, să alunge inamicul. Totodată, a intrat în acţiune şi Compania a 13-a a Regimentului 95 Infanterie.
Eroul de la Jiu – o biată umbră
Dar cine era acest minunat gorjean care a luptat cu vitejie pentru ţară? S-a născut în anul 1879, ca fiu al lui Constantin şi al Anei Popilian, din localitatea Turcenii de Sus. Devenit om al legii, a fost director al instituţiei poliţieneşti în Târgu-Jiu şi Soroca. Pentru faptele sale de eroism şi pentru apărarea Bisericii, Ioan Popilian a primit medaliile “Virtutea Militară de Război”, “Bărbăţie şi Credinţă”, “Crucea Comemorativă cu Baretă Jiu” şi “Sfântul Stanislav”.
Ioan Popilian a trecut în rândul drepţilor în ziua 16, luna ianuarie, a anului 1938. Iar în ziarul local “Gorjanul” se scria: “…În după-amiaza zilei de 18 c. a fost condus la lăcaşul de veşnică odihnă fostul comisar director şi şef de poliţie, Ioan Popilian, din oraşul nostru. Dar n-a murit numai poliţistul integru, Popilian. Cu el, oraşul, judeţul nostru şi întreaga ţară a pierdut pe Eroul de la Jiu, Ioan Popilian fiind acela care, în fruntea bătrânilor, femeilor şi copiilor Gorjului, a oprit în ziua de 14 Octombrie 1916 puhoiul duşman ce ameninţa să intre în Târgu-Jiu, pe la podul de fier. Modest – prea modest poate – de la război până în clipa morţii, el şi-a trăit viaţa în muncă şi tăcere, fără a-şi trâmbiţa actul de eroism, îndeobşte cunoscut. De câţiva ani ieşise la pensie şi o boală începuse să-l supere. Eroul de la Jiu rămăsese în ultimul timp o biată umbră, de care doar la zilele de prăznuire naţională se mai vorbea, în cuvântările ocazionale, deşi exemplul eroismului său trebuia să fie veşnic viu în sufletele tuturor, iar el, cinstit aşa cum se cuvine unui erou”.
Manifestările din octombrie a.c.
Şi în acest an, la 14 octombrie se vor comemora Eroii Gorjului în cadrul unor manifestări ce se pregătesc deja, legate şi de împlinirea a 75 de ani de la inaugurarea Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”. În program sunt prevăzute şi manifestări pentru amintirea luptelor de la Podul Jiului. Nimic însă cu privire la faptele vitejeşti ale lui Ioan Popilian, căruia i se mai păstrează doar un… firicel de amintire, prin acordarea numelui său unei străzi din municipiul Târgu-Jiu. Oare, de ce?
Ca de fiecare dată, la manifestările sfârşitului de octombrie se vor depune coroane de flori numai la mormântul Ecaterinei Teodoroiu. Despre care niciun istoric nu a putut proba că s-ar fi aflat printre cei care au apărat Târgu-Jiul de invazia duşmanilor. Desigur, Cătălina noastră a participat din plin la alte lupte, în Gorj şi în ţară, fiecare dintre ele cu legende, poveşti şi chiar fapte de vitejie nenumărate…
ALEX. GREGORA
în “Gorj News”, an IV, nr. 90, din 26 septembrie – 2 octombrie 2013, p. 13
ssirgorj.wordpress.com 