Am primit de curând pe adresa Filialei Gorj a S.Ş.I.R. scrisoarea domnului conf. univ. dr. Lascu Stoica, preşedinte al Filialei Constanţa a S.Ş.I.R., în care sunt expuse punctele de vedere pe care domnia sa dorea să le prezinte în cadrul Conferinţei Naţionale de la Câmpina din data de 12 noiembrie 2011, privind Darea de Seamă a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.

 Sunt enunţate de asemenea o serie de observaţiuni la îmbunătăţirea Statutului, motivele părăsirii lucrărilor Conferinţei Naţionale, precum şi aşteptările pe care domnul conf. univ. dr. Lascu Stoica, în calitate de preşedinte al Filialei Constanţa a S.Ş.I.R., alături de membrii acestei filiale, le exprimă faţă de noua conducere.

Întrucât în prezent se lucrează la o nouă formulă de prezentare a site-ului Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, Filiala Gorj consideră oportună postarea scrisorii colegului nostru pe  blogul S.Ş.I.R. Gorj, asigurându-l totodată de întreaga apreciere faţă de activitatea pe care o desfăşoară.

prof. dr. GHEORGHE NICHIFOR

preşedinte S.Ş.I.R. GORJ

 

Stimate domnule coleg,

             Aşa cum mi-ai sugerat, pe când stăruiai în a mă convinge să rămân la desfăşurarea, în continuare, a lucrărilor Conferinţei Naţionale a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – sâmbătă, 12 noiembrie a.c. –, îţi postez, sintetic, cele câteva chestiuni ce eram mandatat, de către colegii mei, a le ridica în cadrul acesteia. Am tot amânat, vroind a vedea pe site-ul Societăţii vreun comunicat din care să rezulte desfăşurarea lucrărilor Conferinţei, respectiv componenţa noii conduceri a Societăţii noastre.

            Întrucât până astăzi dimineaţă – la un răstimp de o săptămână – nu am observat ceva în sensul acesta, îţi trimit, din consideraţie/şi pentru lămurirea mai aplicată a ta, şi a altor colegi, cele de mai jos.

            Las la aprecierea voastră – aşa cum am convenit – oportunitatea inserării rândurilor respective în site-ul Filialei Gorj – pe care cu atâta onoare, profesionalism şi devoţiune o reprezinţi.

 

1. Câteva dintre chestiunile intenţionate a fi ridicate la discuţiile privind Darea de Seamă

            1.a. Aprecierea activităţii domnului profesor Ioan Scurtu, în calitate de preşedinte. Transmiterea, de către Conferinţă, unui mesaj afectiv-colegial.

            1.b. Aprecierea documentului expus de către domnul secretar general – în general, la obiect şi lămuritor; fapt pozitiv în relevarea a ceea ce constituie bunuri câştigate pentru Societate.

            1.c. De rectificat o eroare de informaţie: la Constanţa, nu există – precum la Craiova, cele două filiale menţionate în problema respectivă –, la nivelul manifestărilor ce au avut loc sub egida Filialei, preocupări privind organizarea de simpozioane tematice privind „istoria mentalităţilor”; o fi fost vreo manifestare izolată, de care conducerea Filialei nu are cunoştinţă. În schimb, dacă tot trebuia menţionat ceva, sub aspect pozitiv, referitor la Constanţa, s-ar fi putut aminti un fapt comun – regăsibil pe Internet, via ziare, şi comunicat, anual, conducerii Societăţii: desfăşurarea, începând din 2001 – sub egida Filialei – a Simpozionului „Iorghiana”. Ediţia a XI-a a avut loc, la 5 iunie a.c., la Năvodari.

            1.d. Reiterarea şi dimensionarea importanţei din Darea de Seamă referitoare la rolul „liderilor locali”. Cu exemple. În fapt, Societatea trăieşte, se afirmă şi este viabilă doar prin activităţile organizate la nivelul şi în numele filialelor. Iar acestea se afirmă prin oameni, nu sunt ceva abstract.

            1.e. Combaterea, mai pe larg şi cu posibile argumente, a prejudecăţii (am mai făcut-o şi cu alte prilejuri) privitoare la relaţia cotizaţie-venituri-calitatea de membru al Societăţii (nu cotizaţia constituie mijlocul ridicării veniturilor, şi nici ea nu trebuie să devină un barometru al existenţei şi activităţii acesteia). O prejudecată anchilozantă pentru dinamica, imaginea şi credibilitatea Societăţii. (Aspect ridicat, foarte oportun, la luări de cuvânt, şi de către profesorul Andreescu.) Chiar acum este postat, în continuare, pe saitul Societăţii un tabel, reprezentând una dintre filiale, cu un total, lămuritor – dar jenant pentru imaginea Societăţii – de „membri”; este mai onorabil, în opinia mea, a nu subzista deloc o filială, decât una cu doar câţiva „membri”. Totuşi, pentru a fi în acord cu prevederile, seci, statutare, până la finele anului vor fi expediate şi de către Filiala Constanţa sumele respective – pentru anii 2010, 2011 şi 2012 –, dar nu mai mult decât norma minimă de reprezentare a unui delegat la prezenta Conferinţă. În fapt, multor filiale le este mai convenabil plata acestor cotizaţii – în detrimentul altor lucruri, de substanţă, inclusiv materială (de exemplu: posibila atragere de sponsori, respectiv, de organizare a unor manifestări – ceva mai costisitoare decât imperioasa cotizaţie, hulită de potenţialii membri, profesorii –, de genul Cursurilor de Vară).

            1.f. Punctarea, ca un neajuns cronic în activitatea Societăţii – mai ales la nivelul conducerii –, a unui fapt (a fost evidenţiat şi în scris, în cuprinsul unui material istoriografic, apărut în 2010), cu ilustrarea posibilelor cauze: scăderea numărului filialelor, dislocarea, aproape completă, a unor întregi regiuni şi zone istorice.

            1.g. Chestiunea raporturilor instituţionale: a) cu asociaţii naţionale similare. Principialitate, fermitate, dar şi înţelegere a realităţilor; principali subiecţi-ţintă – aceiaşi, pe fond: profesorii de Istorie; b) cu ministerul de specialitate. Perseverenţă şi persuasiune; un simptom: lipsa unui reprezentant de la lucrările de faţă.

            1.h. Reitararea propunerii – în acest cadru colegial-instituţional –, făcute în numele Filialei Constanţa la manifestarea Iorghiana 140 (şi ulterior, la Focşani), ca ziua ivirii pe lume a lui N. Iorga – 5 iunie – să fie adoptată de forurile decizionale (Parlamentul), drept Ziua Istoriografiei Române. (Şi, eventual, să fi fost asumată, inclusiv după dezbateri şi nuanţări – de pildă, Ziua Istoricului din România – de prezentul for.)

2. Câteva aşteptări din partea noii conduceri

            2.a. Pentru a avea realmente o activitate viabilă, din perspectiva nu doar a supravieţuirii Societăţii, ci şi a impunerii ei în conştiinţa societăţii româneşti şi a reţelelor de specialitate internaţionale – în primul rând, a profesorilor de Istorie, a altor slujitori ai lui Clio (cercetători, muzeografi, arhivişti, militari, inclusiv persoane ieşite din câmpul activ al muncii) –, este necesară întreprinderea demersurilor pentru recunoaşterea statutului de organizaţie de utilitate publică (cu toate consecinţele, pozitive, aferente).

            2.b. „Recuperarea”, neîntârziată, a colegilor şi iubitorilor muzei Clio din restul ţării, a judeţelor – altele decât cele prezente la actuala Conferinţă. Prin mijloace şi metode adecvate, în care legăturile personale ale noii conduceri, „munca de la om la om”, spiritul de colegialitate şi egalitate sunt fundamentale.

            2.c. O viziune şi o atitudine pragmatică în menţionata chestiune de la 1.e.

            2.d. Impunerea unei viziuni de atragere, prin modalităţi colegiale, în cadrul filialelor, a participării tinerilor la acţiuni desfăşurate în/şi sub egida Societăţii.

            2.e. O relaţie mai comprehensivă, şi mai afectiv-colegială, cu preşedinţii filialelor – şi nu doar strict comunicativ-tehnică prin intermediul unor circulări postate de persoana, desemnată de/din conducere, cu atribuţiuni la fel de tehnice. În relaţiile cu conducerea Societăţii, preşedinţii – respectiv, în situaţii punctuale, vicepreşedinţii – sunt, cum se ştie, cei care reprezintă Filiala. (Chiar în situaţiunea în care, în organele de conducere şi de reprezentare naţională sunt cooptaţi membri ai filialelor, alţii decât preşedintele respectiv.)

            2.f. Membrii conducerii executive a Societăţii să se prezinte, în scopul creşterii vizibilităţii acesteia, în diverse manifestări publice, ori media – fireşte în situaţiile punctuale reclamate ca atare –, cu calităţile respective (preşedinte, prim-vicepreşedinte, vicepreşedinţi etc.), nu doar cu indicare gradului profesional şi a locului de muncă (universitate, liceu, altă instituţie de învăţământ sau cultural-ştiinţifică).

 3. Câteva dintre observaţiunile la îmbunătăţirea Statutului.

            3.a. Mărirea, în scopul lărgirii reprezentativităţii – a numărului de vicepreşedinţi, la nivel central, de până la 6-7-8; cu locuri, rămase libere la actuala Conferinţă, rezervate unor personalităţi/reprezentanţi/centre istorice (Iaşi, Cluj-Napoca, Oradea/Timişoara, cu implicări directe şi asumate explicit; inclusiv a unor potenţiali vicepreşedinţi – cetăţeni români de origine etnică alta decât cea română); şi a numărului de prim-vicepreşedinţi (2, poate 3) – dintre care unul obligatoriu a nu fi din Capitală (propunerea mea ar fi fost, în acest stadiu: profesorul universitar Sorin Liviu Damean.)

            3.b. Mărirea numărului de vicepreşedinţi – din aceleaşi raţiuni pragmatice şi de reprezentativitate subînţelese – la nivelul filialelor, de până la 2-3 (poate chiar şi 4). (Membrii Societăţii nu provin – sau n-ar trebui să fie aşa – doar din rândul profesorilor de Istorie; vezi 2.a.)

            3.c. Nuanţarea statutară (respectiv, art. 9.d) în menţionata chestiune de la 1.e.

            3.d. Benefică şi plină de civilitate propunerea privind conferirea/recunoaşterea calităţii de preşedinte de onoare a foştilor preşedinţi. (Nu este, însă, uzual, ca şi foştii prim-vicepreşedinţi să fie onoraţi cu aceeaşi calitate. Se confundă planurile şi se pot developa vanităţi.)

4. Motivarea părăsirii lucrărilor Conferinţei

            A fost explicat membrilor Prezidului, precum şi altor colegi.

            Nu a fost, se înţelege, nimic personal.

            Ci, doar, o chestiune de procedură şi, mai ales, de principiu. O conferinţă organizată, la nivel naţional, şi o dată la patru ani, se impune a fi mai atent şi mai consensual-colegial organizată – inclusiv din perspectiva dimensionării temporale; nu este un consiliul naţional, cu desfăşurare anuală. Ca reprezentant al unei filiale care, prin activitate şi membri, prin vizibilitate mediatică şi luări de atitudini, se situează – apreciază membrii Biroului Filialei Constanţa – în prima jumătate dintr-o posibilă ierarhizare (din totalul de aproape 20 filiale judeţene) în cadrul Societăţii, am socotit că o călătorie cu finalitate turistică în frumosul şi atât de ospitalierul municipiu Câmpina – şi unde gazdele, destoinici colegi ai noştri, s-au întrecut pe ele însele în a ne oferi un ambiental atât de propice – nu cadra cu scopul programatic al deplasării.

            Cu proxima ocazie, vor fi încunoştinţaţi de situaţie şi membrii Biroului, alţi membri ai Filialei tomitane. Rămâne ca ei să decidă întrucât a fost de corectă şi oportună atitudinea reprezentantului lor la Conferinţa Naţională a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România (Câmpina, 12 noiembrie 2011).

Cu toate preţuirea şi colegialitatea, cu gratitudine,

 conf. univ. dr. Stoica Lascu,

preşedinte al Filialei Constanţa a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România

Constanţa, duminică, 20 noiembrie 2011.

Posted by admin. on noiembrie 23, 2011

https://ssirgorj.wordpress.com/2011/11/23/1765/