Cu o tradiţie de peste 40 de ani, Muzeul Satului din comuna Leleşti adăposteşte o colecţie impresionantă de obiecte foarte valoroase. Cele mai vechi datând chiar de pe vremea dacilor. Clădirea a aparţinut dascălului Nicolae Săftoiu. Înainte de 1970, anul în care a devenit muzeu, a servit ca internat pentru elevii care veneau să înveţe la şcoala din Leleşti.
Construcţia în formă de L, este alcătuită din două corpuri legate printr-o tindă cu pridvor ce păstrează motivele tradiţionale gorjeneşti pe care le întâlim şi la stâlpii de susţinere:
– primul corp, aşezat în partea de apus , este alcătuit din două camere: „Hodaia bună” şi „Bucătăria”;
– al doilea corp este format din trei camere: „Şcoala”, „Camera meşteşugarilor” şi „Camera costumelor populare”-cea mai importantă din punct de vedere artistic.
Numele fiecărei camere provine de la tipul de obiecte pe care le adăposteşte. În „Hodaia bună” regăsim războiul de ţesut, lada de zestre, patul tradiţional construit din bârne şi o sobă specifică vremii. Tot aici întâlnim, aşezată lângă icoana Maicii Domnului, tabloul lui Alexandru Ioan Cuza, semn de gratitudine pentru acesta.
Urmeaza „Bucătăria” cu ustensilele rustice folosite în trecut. Aici găsim cuptorul şi ţestul, obiecte nelipsite din bucătăria de odinioară. Putem observa masa rotundă din lemn, vasele din lut şi nelipsita lingură de lemn. Într-un colţ se păstrează aşa-numitul pârlău (un trunchi de copac scobit înăuntru), folosit la spălatul rufelor.
Corpul următor începe cu „Şcoala”. Încăperea aminteşte de începuturile învăţământului rural. Atât băncile din lemn cât şi lădiţa cu nisip arată condiţiile grele în care îşi desfăşurau activitatea dascălii şi elevii. Pe pereţi putem observa tabloul primului dascăl din comuna Leleşti, Petre P. Popeangă şi fotografii cu generali ai armatei române pe care i-a dat această comună: Georgescu Gheorghe Ion – invalid de război, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul clasa a III-a cu Spade, Rasoviceanu Dumitru Ion – general de brigadă, Rasoviceanu I. Gheorghe – general al corpului de armată „A la suite”, eroul de la Bălăraia, Stâlpul şi Mărăşeşti, distins cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a. Deasemenea, aici găsim manuale vechi şi o ţinută militară de gală.
Urmează „Camera meşteşugarilor” cu roata olarului, folosită intens în această zonă, şi ustensile folosite la cojocărit. Putem observa motive artistice la stâlpii de casă, un cuier sculptat şi o colecţie importantă de cojoace confecţionate manual şi o multitudine de vase de lut: ulcioare, străchini şi oale.
Este notabil că această cameră adăposteşte şi cel mai vechi exponat al muzeului, o coasă dacică cu o vechime de aproximativ 2000 ani. Obiectul a fost găsit şi donat muzeului de către domnul învăţător Nicolae Mărgulescu.
Ultima încăpere a muzeului găzduieşte o colecţie impresionantă de costume populare tradiţionale gorjeneşti de o frumuseţe unică în lume. Unul dintr cele mai valoroase costume este cel al lui Ion Schileru, promotorul portului schilăresc. Deasemenea, aici găsim mai multe tipuri de monede şi bancnote cu o vechime considerabilă.
Întreaga construcţie este acoperită cu şindrilă, iar în împrejurimi putem observa fântâna cu cumpănă şi pietrele de moară utilizate la măcinarea cerealeleor. Lângă muzeu se mai află un pătul tradiţional, confecţionat din lemn şi nuiele, folosit pentru depozitarea porumbului.
Tot pentru depozitare era folosit şi răcorosul beci aflat sub construcţie, aici se păstrau peste iarnă, produsele alimentare.
O personalitate marcantă în viaţa acestui muzeu a fost regretatul profesor şi inspector general, Ion Grigoroiu. Dumnealui s-a implicat foarte activ în dezvoltarea şi promovarea acestei locaţii.
În prezent, situaţia muzeului din Leleşti este pusă sub semnul întrebării deoarece terenul pe care se află a fost revendicat de urmaşii dascălului Nicolae Săftoiu. Aceştia pretind o sumă considerabilă pentru a renunţa la teren.
Sperăm că lucrurile vor rămâne la fel cum au fost, muzeul adăpostind o încărcătură culturală deosebită şi motive folclorice unice în lume.
Au consemnat: EMIL VĂDUVA şi FILIP ALEXANDRU GIORGI (clasa a XII-a, Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” Tîrgu-Jiu)
ssirgorj.wordpress.com 
2 comentarii