De curând, sub egida Editurii Sitech din Craiova, a văzut lumina tiparului lucrarea intitulată „Două vieți dedicate învățământului românesc”, avându-i autori pe istoricii Dumitru-Valentin și Daniela-Liliana Pătrașcu. Lansată marți, 19 martie 2013, la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, în prezența unui numeros public format din cadre didactice și elevi, cartea readuce în atenție figurile a doi dascăli iluștri ai Gorjului de altădată: Stelian Sterescu (1875-1917) și Stelian Ste. Sterescu (1910-1978).

Au fost alături de autori, din partea Societății de Științe Istorice din România – Filiala Gorj, profesorii Gheorghe Nichifor, Andrei Popete-Pătrașcu și Cornel Șomâcu, istorici și cercetători de vocație care de-a lungul timpului au publicat studii și lucrări despre alte personalități ce s-au manifestat cu precădere în învățământul gorjean și care au contribuit la ridicarea prestigiului instituțiilor unde au activat de-a lungul timpului.

Nu întâmplător Dumitru-Valentin și Daniela-Liliana Pătrașcu au lansat cartea  „Două vieți dedicate învățământului românesc” la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, cel dintâi autor fiind absolvent al acestui liceu în urmă cu 12 ani. Lucrarea pe care cei doi o propun astăzi iubitorilor de istorie se datorează existenței unei bogate colecții de documente referitoare la activitatea didactică și viața celor doi dascăli, tată și fiu, la Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” din Târgu-Jiu.  

Nimic nu poate exista fără istorie. Oamenii sunt ceea ce a făcut din ei trecerea timpului şi mai cu seamă împrejurările în care aceştia s-au născut, au trăit şi au influenţat marile înfăptuiri ale istoriei. Printre personalităţile marcante ale Gorjului de altădată se numără fără îndoială şi dr. Nicoale Hasnaş (1875–1966). Medic de carieră, gazetar, senator şi deputat, prefect, om politic liberal de mare atitudine, profund cunoscător al realităţilor româneşti, s-a aplecat totdeauna cu mare atenţie, asupra multiplelor probleme cu care Gorjul acelor ani s-a confruntat.

Este meritul istoricilor Gheorghe şi Dorina Nichifor de a-l aduce astăzi în prim planul vieţii social-politice pe cel care poposea în Gorjul lui Tudor Vladimirescu, la începutul secolului al XX-lea, şi care prin vocaţiile sale, de medic şi mai ales politician perfect ancorat realităţilor de la acea vreme, avea să se impună pentru totdeauna în conştiinţa gorjenilor şi în galeria personalităţilor de valoare ale Gorjului.

Profesori de liceu, soţii Gheorghe şi Dorina Nichifor desfǎşoarǎ o activitate ştiinţificǎ impresionantǎ, materializatǎ în cǎrţi şi studii, lista lor de lucrǎri depǎşind-o pe cea a multor universitari, mai ales dintre cei care au urcat rapid pe „valul revoluţionar” declanşat în decembrie 1989. În acelaşi timp, soţii Nichifor sunt o prezenţǎ activǎ în mass-media, în programele vizând modernizarea procesului de învǎţǎmânt, precum şi în conducerea Societǎţii de Stiinţe Istorice din România. În cartea de faţǎ este  analizatǎ activitatea unui medic, Nicolae Hasnaş, nǎscut în Moldova de Sus, devenit gorjean prin locul de muncǎ, familie şi activitate în slujba comunitǎţii.

Viaţa acestuia este reconstituitǎ pas cu pas, an de an, pe baza documentelor de arhivǎ, a presei vremii, dezbaterilor Adunǎrii Deputaţilor şi ale Senatului, memoriilor doctorului Hasnaş, dar şi a unor contemporani, a cǎrţilor şi studiilor privind istoria românilor din  secolul al XX-lea. Lista bibliograficǎ (selectivǎ) de peste 30 de pagini, precum şi aparatul critic, cu cele mai mult de 1000 de note de subsol, sunt o mǎrturie grǎitoare a travaliului ştiinţific al celor doi autori.

Doctorul Nicolae Hasnaş face parte din categoria acelor intelectuali care s-au impus în domeniul specialitǎţii lor, în cazul de faţǎ medicina, abordatǎ nu doar ca o ştiinţǎ teoreticǎ, de laborator, ci mai ales ca una experimentalǎ, concretǎ, prin care a salvat, de-a lungul unei cariere impresionante, nu sute, ci mii de vieţi. Prestigiul pe care l-a dobândit, aprecierea foştilor pacienţi, vindecaţi de doctorul Hasnaş, precum  şi a colegilor, au determinat alegerea sa în fruntea filialei Gorj a Societǎţii de Medicinǎ.

Ca şi mulţi intelectuali din acei ani, doctorul Hasnaş s-a implicat în viaţa politicǎ, apreciind cǎ astfel va reuşi sǎ transpunǎ în realitate ideile sale, dedicate ameliorǎrii vieţii materiale şi spirituale a celor mulţi. În tinereţe a fost atras de ideile socialiste (precum, la vremea lor, Nicolae Iorga sau A.C. Cuza), a cochetat cu naţionalismul luminat, care promova lupta pentru eliberarea teritoriilor româneşti aflate sub stǎpâniri strǎine, dupǎ care, la deplina maturitate, s-a ataşat, statornic de Partidul Naţional-Liberal. Este şi motivul pentru care Gheorghe Nichifor şi Dorina Nichifor l-au numit pe Nicolae Hasnaş „medicul”  liberalismului gorjean.

A fost ales senator şi apoi deputat, a ocupat diferite funcţii politice şi administrative, i-a cunoscut îndeaproape pe toţi oamenii politici ai vremii, începând cu fruntaşii liberali Ion I.C. Brǎtianu, Vintilǎ Brǎtianu, Gheorghe Tǎtǎrescu (gorjean, de la Poiana, de care a fost foarte apropiat), pe care-i socotea  patrioţi adevǎraţi, lucrând numai pentru binele poporului.

 I-a cunoscut şi pe ţǎrǎnişti şi naţional-ţǎrǎnişti care, fiindu-i adversari, erau zugrǎviţi în cele mai sumbre culori. Spre exemplu, despre Partidul Ţǎrǎnesc afirma cǎ era „un monstru bicefal, nǎscut dintr-un incest al ideilor sovietice şi socialiste, care voieşte sǎ se dezvolte şi care trǎieşte ca vâscul, acea plantǎ parazitarǎ, pe spatele ţǎrǎnimii”.

Cartea reconstituie, într-o manierǎ monograficǎ, viaţa şi activitatea doctorului Nicolae Hasnaş, în contextul epocii sale. Ca urmare, cititorului i se oferǎ o multitudine de informaţii despre viaţa cotidianǎ a ţǎranilor, oierilor, medicilor, profesorilor, precum şi despre evoluţia urbanisticǎ a oraşului Târgu-Jiu, despre construirea de aşezǎminte publice (mai ales spitale şi şcoli),  inaugurarea monumentului dedicat Ecaterinei Teodoroiu în prezenţa regelui Carol al II-lea, sau a capodoperelor lui Constantin Brâncuşi (Coloana Infinitului, Poarta Sǎrutului, Masa Tǎcerii).

Sunt prezentate campaniile electorale şi rezultatele lor, disputele de la tribuna parlamentului, importanţa unor legi, precum Constituţia din 1923, legea administrativǎ din 1925, sau legea pentru conversiunea datoriilor din 1934.

Doctorul Hasnaş a cǎutat sǎ se adapteze la realitǎţi, sǎ facǎ în orice context politic „puţinul bine” (cum zicea Iorga despre sine) pentru semenii sǎi. Ca urmare, a aderat la Frontul Renaşterii Naţionale, a scris despre „rǎzboiul sfânt” împotriva comunismului, a activat în comitetul local al ARLUS (Asociaţiei Românǎ pentru Strângerea Legǎturilor cu Uniunea Sovieticǎ) etc.

Fiecare om trebuie apreciat şi judecat dupǎ faptele sale, dupǎ ce a lǎsat în urma sa. Din acest punct de vedere, doctorul Nicolae Hasnaş şi-a înscris numele  prin viaţa pe care, ca medic chirurg,  a dǎruit-o multora din semenii sǎi, prin operele caritabile şi instituţiile realizate, prin iniţiativele legislative  şi mǎsurile administrative luate, prin munca de ridicare a nivelului cultural al celor mulţi, prin contribuţia adusǎ la promovarea intereselor naţionale, indiferent de regimul politic sub care a trǎit.

Gheorghe Nichifor şi Dorina Nichifor  au scris aceastǎ carte cu un mesaj adresat contemporanilor: „Numai ofensiva convingǎtoare a valorilor româneşti de pretutindeni, mai mari sau mai mici, mai vechi sau mai noi, îndreptatǎ împotriva diletantismului, imposturii, ineficienţei, superficialismului, neprofesionismului, vor îndrepta ţara pe drumul cel bun”.

O idee la care subscriu şi ar trebui sǎ-i anime pe toţi cei care au o „voce” publicǎ,  în primul rând pe profesori, care trebuie sǎ-şi reasume rolul de „apostoli ai neamului”, cum erau definiţi, încǎ de acum un secol,  de Spiru C. Haret şi Nicolae Iorga.

(Bucureşti, decembrie 2012)   

prof. univ. dr. Ioan Scurtu